Cântăreața Teodora Brody a lansat un nou album, Rhapsody, înregistrat împreună cu London Symphony Orchestra, sub bagheta lui Robert Ziegler. Rhapsody cuprinde prelucrări vocale în premieră după teme celebre din muzica clasică. Teodora Brody ne dezvăluie mai multe despre noul ei disc în interviul pe care i l-a acordat lui Viorel Grecu.

Să începem cu rădăcinile proiectului, fiindcă din câte știu au existat niște antedecente până la Rhapsody.

Da, are un istoric al nostru Rhapsody. A fost inițial gândit și conceput pornind de la Rapsodia nr.1 a lui George Enescu, pe care am experimentat-o și am lucrat-o alături de Călin Grigoriu. După aceea, am fost invitați la Festivalul Enescu în 2019 și am dezvoltat proiectul la cvartet. Am ajuns la cvartet avându-i ca invitați pe Răzvan Suma la violoncel, și pe Joca Perpignan la percuție braziliană. Deci s-a extins, am adus și alte rădăcini în proiect, în afară de rădăcina pur românească. După care am dezvoltat Rapsodia nr.2, am dezvoltat Canonul, Dansurile românești ale lui Béla Bartók și am simțit la un moment dat nevoia unui partener foarte puternic, care să susțină această viziune. Adică este o viziune a mea în care cred, cred cu încăpățânare. Am nevoie de un partener puternic.

Partenerul fiind întreaga orchestră?

Întreaga orchestră, sigur că da. Ăsta este istoricul și am ajuns la Rhapsody, înregistrat cu London Symphony Orchestra.

Despre repertoriu, cum s-a dezvoltat el, cum l-ai ales? Sunt practic partituri cunoscute chiar și celor care nu au aprofundat muzica clasică. Sunt teme familiare tuturor.

Sunt teme foarte frumoase. Am ales din temele pe care le iubesc: Moonlight Sonata (un hit), Canonul lui Pachelbel, Dansurile românești (șase dansuri românești ale lui Béla Bartók) și Rapsodiile nr. 1 și 2 scrise de George Enescu.

Se simt, totuși, și rădăcinile tale de cântăreață de jazz. E și ceva swing, improvizație, inclusiv în orchestrație, nu doar în felul tău de a cânta.

Da, pentru că toate sunt adânc înrădăcinate în mine. Am început să cânt muzica de jazz iubind-o foarte tare și ea cumva s-a așezat, în sufletul meu, în mine. Curios, după aceea am întâlnit-o pe Maria Tănase, care m-a fascinat cu doina. Întâlnirea cu doina a fost extraordinar de importantă în cariera mea, mi-a adâncit cumva viziunea. Deci, amândouă sunt prezente: muzica de jazz, doina. După care am intrat cumva curioasă în muzica rădăcinilor. Am experimentat întâlniri și concerte alături de muzicieni cu rădăcini diferite și eram foarte curioasă să văd cum reacționează rădăcinile noastre împreună. Ei bine, toate acestea au devenit experiențe vii în mine, care acum ies la suprafață. Asta se observă în interpretarea mea, le-am adunat pe toate și acum este ca un bagaj care curge, în tot ceea ce fac. Cineva mi-a spus ascultând Moonlight Sonata: "îți imaginezi, ai doinit pe Moonlight Sonata". Interpretarea mea se suprapune peste toate aceste melodii, acest mix de diferite stiluri, îmbrăcate simfonic, dar expresivitatea mea și emoția adunată în mine vin deasupra și fac ceea ce face să fie caracteristic mie.

Ai adăugat chiar și niște versuri la una dintre piese. Pe lângă niște strigături pe Rapsodia lui Enescu e și un mic poem la Béla Bartók.

La Rapsodia nr. 1 este un anumit moment în care este așa un maximum de bucurie, de bucurie împărtășită de formație. Așa a fost gândit de către orchestrator; s-au oprit, au luat mâna de pe instrumente și au început să bată ritmul și să se bucure.

A fost un climax?

Da! Și să fie o anumită strigătură acolo. Eu am adăugat această strigătură. Așa am simțit nevoia și cred că se potrivește foarte bine. Și la Béla Bartók, la Dansul românesc nr. 3, am simțit inspirația doinei. De fapt se simte foarte profund sursa inspirației și sursa creativității și în muzica lui Enescu, și în muzica lui Bartók, ca fiind doina. Și am compus niște versuri.

Albumul se încheie, de fapt, cu un moment a cappella. Orchestra tace la un moment dat. Dacă poți să ne spui povestea doinei de pe Rhapsody.

Este o istorie foarte frumoasă legată de această doină, care s-a întâmplat în studio. Am avut două zile de înregistrări cu London Symphony Orchestra, la Biserica St. Luke. Au fost două zile pline, 8-10 ore în fiecare zi. La sfârșit, orchestra a plecat, s-a lăsat liniștea și am rămas cu producătorul, cu orchestratorul, cu inginerii de sunet de acolo. Vorbeam despre aceste inflexiuni românești și despre inspirația mea și atunci am spus despre doină, ce înseamnă și că este gospel-ul nostru românesc. Că pentru mine este o poartă, creează o adâncime, un spațiu transcendental. Este mai mult decât un stil muzical. Ei ascultau așa, nu înțelegeau prea mult, adică erau niște vorbe. Și am zis: "vă cânt o doină?". Și am început să cânt doina în cabina aceea de sunet. "Du-te la microfon!" M-am dus la microfon și am cântat o doină, a doua, a treia doină. Le-a plăcut foarte mult. Și au ales această doină și au pus-o pe CD.

Ea nu era programată.

Nu era, în niciun caz. Având așa un partener, London Symphony Orchestra, nu m-am gândit că o să cânt eu ceva solo. A fost adăugată și cred că e o bună inspirație.

Cum a fost interacțiunea cu muzicienii din orchestră, cu dirijorul Robert Ziegler, cu toți oamenii cu care ai lucrat, oameni care au văzut multe în cariera lor și au lucrat la rândul lor cu muzicieni mari. Cum a fost?

Mi-a fost ușor teamă, înainte de a mă întâlni cu ei. Mi-a fost ușor teamă, cum să nu-ți fie? Și m-am dus cu o seară înainte la Barbican, au avut concert și am zis să mă obișnuiesc cu sunetul lor, pentru că este atât de puternic. Eu mă emoționez și uneori dacă emoția e prea puternică nu mai pot nici vorbi. Am zis să mă obișnuiesc cu sunetul lor. Și m-am dus înainte cu o seară, parcă a fost o magie, și m-am dus a doua zi…

Cu altă atitudine!

Da, erau în mine, nu mai era o surpriză. Și a fost o interacțiune foarte frumoasă. Ei sunt muzicieni foarte versatili, cântă orice și, în același timp, spunea și orchestratorul, că se simte în momentul în care le place. Se simte pasiunea. Sunt toți instrumentiști de top și când apar și pasiunea, și interesul, și bucuria e așa ceva ca un ropot, ca un sunet al naturii. Orchestratorul se cheamă Lee Reynolds. Am lucrat cu el un an de zile pe aceste aranjamente și era o comunicare… Eram întrebată, spuneam ce aș vrea, cum aș vedea și îmi trimitea înapoi. "Cum îți place asta? Îți place?" Și continuam lucrul, eram foarte, foarte sudați. Din păcate Lee Reynolds, era perioada COVID-ului, a intrat în carantină exact cu o seară înainte de înregistrări. El ar fi trebuit să dirijeze și el știa tot. Eu când am ajuns a doua zi în studio, că noaptea nu m-a anunțat nimeni, mi s-a spus "Lee n-o să vină, o să fie dirijorul Robert Ziegler", care este un dirijor foarte bun și care s-a adaptat imediat și a fost surprins. A zis "e o muzică eclectică, are foarte multă forță, trebuie să-i știi nuanțele". A durat un pic până s-a așezat toată povestea, ca s-o înțeleagă și el, pentru că a venit direct de acasă, într-un proiect pe care nu-l cunoștea. Și a ieșit frumos, toată lumea a fost foarte receptivă, profesioniști și asta s-a simțit. Toată lumea a pus mâna să iasă ceva frumos.

Despre CD poți să ne spui cum îl găsim, în ce formă? Datele acestea concrete despre existența lui.

Discul se găsește în toate librăriile Cărturești, atât fizice, cât și online. Mă bucur că a ajuns în această perioadă a anului, când lumea are nevoie de o bucurie. Se apropie Crăciunul și cred că este foarte binevenit în case. Fiecare poate asculta și își descoperă cu bucurie rădăcina lui în acest album.

Se potrivește cu atmosfera din această perioadă, chiar dacă nu este un disc de Crăciun.

Aşa este! Nu l-am gândit așa - întâmplările astea care nu-s chiar întâmplătoare - și acum descopăr că poate fi și așa, un frumos cadou de Crăciun.

Alte proiecte despre care ai vrea să ne vorbești, în afară de Rhapsody? Ce ne mai pregătești? Continui și sesiunile Impromptu, mai ai alte albume în lucru?

Am această creativitate care este imensă și care trebuie foarte bine coordonată, pentru că aș putea zburda în toate zonele. Sunt un artist care iubește scena și iubește manifestarea în fața audienței. Deci cu siguranță vom avea concerte, și Impromptu, și clasice. De asta suntem aici. Vă vom anunța, vă vom ține la curent, pentru că avem nevoie de dumneavoastră, să fiți cu noi.