Pe scena Sălii Radio are loc vineri, 10 noiembrie, primul concert dintr-o serie dedicată integralei lucrărilor simfonice și concertante de Johannes Brahms. Sub bagheta lui Nicolae Moldoveanu, Orchestra Națională Radio va interpreta, în această seară, Concertul nr. 2 op. 83 pentru pian și orchestră - cu Simon Trpčeski solist - și Simfonia a II-a op. 73 în re major.

Cum au fost repetițiile până acum?

Am avut o primă repetiție foarte utilă astăzi, având în vedere cât de mare este Concertul pentru pian. Am trecut prin întreaga lucrare, am lucrat în detaliu anumite momente din câteva mișcări, aș spune că a fost un bun început pentru procesul de formare al întregii lucrări. Pentru mine este prima dată când lucrez cu Orchestra Națională Radio și este și prima dată când lucrez cu maestrul Moldoveanu, astfel că este o plăcere să am această oportunitate și sunt foarte mulțumit că am putut accepta invitația. Este ultima mare orchestră din București cu care nu colaborasem încă.

Cum se potrivește acest Concert de Brahms în repertoriul dumneavoastră? Ce sentimente vă leagă de el?

După așa o repetiție, mă simt obosit! La început l-am învățat pe primul și apoi, mai târziu, a venit ideea de a lua parte la turneul ce marca 100 de ani de la înființarea Filarmonicii din Oslo cu Vassily Petrenko, astfel că l-am învățat și pe cel de-al doilea, căci am cântat ambele concerte în cadrul turneului. Desigur, am fost foarte onorat să am această oportunitate de a învăța lucrarea; mă familiarizasem, desigur, cu muzica de cameră și cu lucrările de pian, însă nu abordasem niciodată concertele pentru pian până acum cinci sau șașe ani. Am conștientizat mai bine importanța acestor lucrări, măiestria unui geniu precum Brahms, astfel că, din acel punct de vedere, am considerat că învățând și Concertul pentru pian nr. 2 - cel mai lung concert de pian pe care l-am cântat eu vreodată, la fel ca majoritatea pianiștilor care îl au în repertoriu - m-aș simți mai fericit și mai împlinit, fiind îmbogățit și de cunoașterea unei asemenea capodopere ce combină capacitățile componistice ale lui Brahms, căci această piesă arată, cu siguranță, chiar mai mult decât primul Concert pentru pian, simbioza în forma muzicală, combinând, la nivel fundamental, o simfonie cu rolul considerabil al pianului. În acest sens, cred că sunt îmbogățit și fericit că am avut privilegiul să pot cânta o astfel de muzică ce aduce un sunet fantastic, ce îi învăluie pe toți cei incluși în interpretare și în proces.

Tot vineri va fi lansat și discul pe care l-ați înregistrat cu Orchestra Simfonică WDR din Koln și dirijorul Cristian Măcelaru. Cum vă amintiți sesiunile de înregistrări?

Da, este o mare coincidență și sunt, de fapt, foarte fericit că am această șansă, de a cânta unul dintre acele concerte în țara natală a lui Cristian Măcelaru, un bun prieten al meu și unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. Totul a început într-un mod spontan când am vorbit despre concerte și Cristian, dirijorul șef al Orchestrei WDR, le-a sugerat și celor de acolo. A fost, cu siguranță, un moment fericit pentru mine, însă și un moment plin de responsabilitate, căci este vorba despre două dintre monumentalele concerte pentru pian și, de asemenea, este vorba despre un compozitor german cu o orchestră germană - deci, despre o responsabilitate mare. Procesul de înregistrare este întotdeauna o mare călătorie, găsesc eu, deoarece, desigur, găsești multe fațete ale lucrării, găsești multe fațete ale tale, ca muzician... În astfel de lucrări - concertele pentru pian de Brahms, care sunt, la nivel fundamental, ca niște simfonii - trebuie să ai controlul situației, deoarece e nevoie de timp în primul rând să îl cânți și, apoi, să lucrezi la anumite detalii dacă vrei să îmbunătățești anumite aspecte. Timpul fizic este ceva de care ar trebui să fim cu toții foarte conștienți. A cânta cu Cristian Măcelaru - cu care am colaborat de multe ori când debuta - este un proces foarte natural, ne-am împrietenit într-un mod natural; presupun că mentalitatea românească și mentalitatea macedoneană au avut de-a face cu acest fapt, pe lângă perspectivele asupra muzicii pe care le împărtășim. Sunt foarte fericit și onorat că am avut oportunitatea să fiu parte a acestui proces de înregistrare, că am avut această onorantă oportunitate să colaborez cu Cristian și Orchestra WDR cât timp este el director muzical acolo și abia aștept comentariile ce vor veni drept răspuns la acest album, dar sunt deja foarte fericit că lansarea se întâmplă în ziua concertului meu aici, la prima mea colaborare cu Orchestra Națională Radio, în capitala României, București.