Pe scena Ateneului Român veți interpreta Sonata a III-a de Schumann, cele Cinci melodii de Prokofiev și Sonata în La major de Franck. De ce ai ales aceste trei lucrări și cum le-ai descrie?

Este un repertoriu care reprezintă într-un fel, o călătorie temporală și spațială, să zic așa. Lucrarea de Schumann este absolut incredibilă și din păcate încă necunoscută. Este de fapt o lucrare care s-a născut din prietenia lui cu Johannes Brahms și cu Joseph Joachim, care de altfel au compus o sonată împreună, Schumann cu Brahms și încă un student de-al lui Robert Schumann, Albert Dietrich. Ei s-au gândit să-i compună lui Joseph Joachim o sonată pentru care Schumann scrisese intermezzo-ul și finalul. Toți trei au utilizat acest motto al lui Joachim care era FAE - Frei aber einsam - este inserat în fiecare parte a sonatei și pe Schumann l-a obsedat atât de mult acest motiv, încât s-a gândit să completeze singur o sonată care să fie a lui. De-acolo avem această a treia sonată a lui Schumann. Nu știu din ce motive este necunoscută, pentru că este o lucrare absolut fabuloasă, compusă spre finalul vieții lui Schumann. Se aude într-adevăr că era într-o perioadă foarte dificilă. Muzica este absolut extraordinară. Mă bucur foarte mult că o putem cânta în acest recital.

Apoi vom interpreta piesele de Prokofiev, care erau la bază lieduri fără cuvinte, însă compozitorul a realizat că nu se potrivesc atât de bine pentru voce pe cât și-ar fi imaginat, așa că s-a gândit să le transcrie pentru vioară. Astfel a ieșit o lucrare senzațională, cred eu - o serie de miniaturi, carre sunt marcate de  lirismul care se trage din natura vocală a lucrării. Ele au, de fapt, un fir narativ și o poveste cu foarte multă fantezie. Această fantezie cred că este cumva firul roșu al recitalului, legătura dintre cele trei lucrări. Fantezie regăsim și în sonata de Franck, pe care nu trebuie să o prezint deoarece este arhicunoscută și iubită de publicul larg pentru un motiv. Tot așa, la fel cum sonata de Schumann a fost scrisă din prietenie pentru marele violonist, care a fost Joseph Joachim și Sonata de Franck a fost făcută de fapt cadou de nuntă lui Eugene Isaye. Așa că, iată, nu doar fantezia, ci și prietenia este un element comun acestor lucrări.

Care este lucrarea ta preferată din acest program și de ce?

M-aș simți vinovată să aleg o lucrare preferată, pentru că toate trei sunt în mod egal valoroase, dar trebuie să recunosc că Sonata a III-a de Schumann este ceva absolut extraordinar. Mă simt foarte strâns legată de această lucrare și sper ca și publicul să poată simți cât de extraordinară este muzica aceasta.