Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu va susține marți, 31 octombrie 2023, o nouă conferință sub egida proiectului "Case de muzicieni - Drame ale perioadei comuniste", cu titlul "Antonin Ciolan - Lotul Bădescu".

Evenimentul organizat de Asociația "Opus" este găzduit de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, începând cu ora 19.00.

Doamnă Ioana Voicu Arnăuțoiu, marți, 31 octombrie, veți susține a doua conferință din seria "Case de muzicieni - Drame ale perioadei comuniste". Tema, de această dată, este "Antonin Ciolan - Lotul Bădescu". Biografii ascunse în arhive, din care veți readuce la viață povestea muzicianului Antonin Ciolan și ale artiștilor lirici din așa-numitul "lot Bădescu". Vă mai amintiți care au fost primele dumneavoastră gânduri în timp ce parcurgeați filele dosarelor CNSAS?

Dosarele lui Antonin Ciolan și ale celor din "lotul Bădescu" sunt extrem de impresionante. Documentele lui Antonin Ciolan revelează gândurile lui spre a se apăra de suspiciunea că ar fi putut fi criminal de război, dar sunt documente foarte prețioase referitor la cariera lui și la repertoriul pe care l-a făcut în timpul cât a fost dirijor la Opera din Odesa. Sunt o bogăție memoriile lui de citit, iar pentru cei care studiază personalitatea lui Ciolan sunt o sursă foarte bună de informare.

Iar cele 16 volume ale dosarelor cântăreților care au fost arestați și judecați în "lotul Bădescu" sunt la fel, extrem de interesante, revelând personalitatea lor, viața lor destul de grea, studiul lor, preocuparea lor de a fi pe scenă la cote cât mai înalte. Aș vrea să le menționez numele. În afară de Dinu Bădescu, Șerban Tasian a fost judecat alături de el, Cornelia Gavrilescu, Valentina Crețoiu și pianista acompaniatoare Viorica Cojocaru... sunt oamenii care în 1962 au fost ținta unui proces fiind acuzați de uneltire împotriva ordinii sociale, nimic mai ridicol pentru niște oameni extrem de preocupați de muzică și de meseria lor.

Cum vedeți latura umană a lui Antonin Ciolan, așa cum se desprinde aceasta din consemnările rămase în dosarele securității?

În primul rând, ne dăm seama de personalitatea lui din cele două memorii care sunt în dosarul lui penal și care revelează un om extrem de sincer. Este de o sinceritate debordantă și, cumva, naiv. El încearcă să explice autorităților ce a făcut el propriu-zis, faptul că a fost un simplu dirijor, că a încercat să promoveze opere de mare calitate, spune câte zeci de spectacole a dirijat... În fine, față de stilul agresiv în care era investigat și faptul că procurorii voiau să vadă câți bani a câștigat, dacă are conturi ascunse... sinceritatea memoriilor lui este absolut dezarmantă și mărturisesc că mi-a făcut mare plăcere să descopăr în spatele acestor documente un muzician de calibrul lui și un om atât de sincer și de onest.

Tratamentul abuziv aplicat dirijorului Antonin Ciolan de către regimul comunist nu este singular, din păcate. Ce ne puteți dezvălui despre cercetările dumneavoastră legate de așa-numitul "lot Bădescu"?

Cântăreții acuzați și cercetați în "lotul Bădescu", la fel, sunt supuși unor metode aproape inumane de investigație. Faptul că viața lor personală este sondată prin microfoanele care le-au fost montate în case (vorbim de mijlocul anilor '50), că erau urmăriți și suspicionați, și că Dinu Bădescu ar fi spion în favoarea Marii Britanii - acuzații de un ridicol desăvârșit. De fapt, privesc cu mare suspiciune 4-5 oameni de o înaltă calitate profesională, cântăreți care au ținut afișele scenei Operei din București zeci de ani, care au făcut renumele României peste tot unde au cântat - la Viena, la Paris, în Italia. Au beneficiat de un tratament complet inadecvat pentru niște oameni care s-au dăruit scenei și muzicii lor și în nici un caz nu aveau alte intenții.

Sigur că ei criticau regimul pentru că era extrem de restrictiv. Ei nu mai puteau cânta în străinătate, nu mai putea fi contactați de impresarii care, ani de zile, i-au adus pe scenele lumii. Dar de la a pedepsi comentariile negative la adresa conducerii partidului, a URSS-ului și a țării și până la a-i acuza de uneltire împotriva ordinii sociale este o mare distanță și este un abuz extrem.

Ce destin credeți că ar merita să aibă aceste cercetări minuțioase asupra vieților muzicienilor români, prezentate în conferințele din datele de 25 și 31 octombrie, și cum vă doriți să privească în urmă generația de după 1989, care nu a cunoscut poate măsurile de constrângere ale regimului comunist?

Cred că istoria muzicii românești ar trebui să consemneze lucrurile acestea, pentru că ele au făcut parte din viața muzicienilor care au parcurs această perioadă de istorie. Este bine ca lucrurile astea să fie înțelese, iar sacrificiile pe care le făceau ei ca să aibă o asemenea calitate artistică în condiții extrem de grele constituie și lecții de viață pe care oamenii tineri care trăiesc acum în libertate categoric ar trebui să le învețe și să gândească cum este să-ți pregătești un concert, un turneu și să nu știi dacă vei pleca sau nu pentru că nu ai viză, pentru că nu ai pașaport și pentru că cineva poate să spună "Opriți-l! Indiferent cine e, să stea în țară.".

Sunt lecții pe care ar trebui să le învățăm cu toții. Ce înseamnă să vrei să fii foarte bun în meseria ta, și mai ales în artă, să ai și latura asta creatoare pe care trebuie să o folosești în condiții extrem de grele și de restrictive.

Credit foto: Andra Aron