Miercuri, 25 octombrie, tenorul Ioan Hotea și mezzosoprana Martiniana Antonie vor urca pe scena Ateneului Român alături de Orchestra Română de Tineret, condusă de dirijorul Gabriel Bebeșelea, în cadrul unui Concert Regal Caritabil, organizat de Fundația Regală „Margareta a României”

Cum simțiți revenirea în România, pe scena Ateneului Român?

Am ales un repertoriu variat, de la compozitori de belcanto, Rossini, repertoriu francez, Gounod, iar Martiniana a ales Bizet. Iar spre a doua parte a programului am ales repertoriul din compoziția lui Richard Strauss și... surpriza de la sfârșit: va fi și repertoriu românesc. Important e faptul că Martiniana fiind mezzosoprană, nu există foarte multe variante de duete între tenor și mezzosoprană, așa că am ales ceva din repertoriul rossinian, care va fi foarte interesant pentru amândoi. Ea pentru că, bineînțeles, este o mezzosoprană care s-a specializat în repertoriul rossinian, l-a cântat la Festivalul „Rossini” de la Pesaro și e o expertă a repertoriului. Și cred că și mie îmi vine foarte bine sau, cel puțin, am amintiri din repertoriul rossinian pe care l-am făcut la începutul carierei.

Varietatea reprezintă o provocare...

Da, într-adevăr. Cum am spus, începem cu repertoriu de lejeritate, de bravură, iat spre sfârșitul serii va trebui să cântăm repertoriu mai matur, mai consistent. Și orchestra e mai consistentă, și mesajul e mai profund...

Cum vedeți inițiativa din spatele programului „Tinere talente”?

Pentru că de 10 ani nu am avut foarte multe proiecte în România, nu am fost la curent cu această inițiativă, dar o consider excepțională pentru că ajută generațiile de cântăreți și în special pe cei care provin din familii cu venituri mici și cu imposibilitatea de a-și susține carierele, de a participa la masterclass-uri, de a achiziționa instrumente de foarte bună calitate, de a se prezenta la audiții ș.a.m.d. Deci, e o inițiativă excepțională și cu siguranță va aduce un plus pentru generațiile tinere de cântăreți.

De fiecare dată când pășesc pe o scenă din România și, mai ales, la București, unde am studiat și mă leagă amintiri de la primii mei pași pe scenă și de la primele proiecte de la baza mea, de la formarea mea ca tânăr artist, e o emoție foarte mare, dar e și bucuria de reîntâlnire cu publicul cu care am legat pentru prima dată conexiuni, cu profesorii care m-au ajutat să mă formez, să-mi pun bazele ca tânăr artist, și simt dorința de a fi într-o formă cât mai bună. Dacă e rar, măcar să fie intens, să fie cea mai bună formă a mea.