Începând cu data de 27 septembrie, se desfășoară la Timișoara a 21-a ediție a Concursului Internațional "Remember Enescu", parte a programului "Timișoara - capitală culturală europeană". În dimineața zilei de 27 septembrie, a avut loc o conferință dedicată tinerilor muzicieni, moderată de Cristina Comandașu, la care a participat conf. univ. dr. Cristian Andriș, director al școlii doctorale de la Facultatea de Muzică și Teatru din Timișoara, alături de violonistul Alexandru Tomescu, prof. univ. dr. Camil Mihăescu, decanul Facultății de Arte și Design și Anca Gheorghe, manager cultural.

Concursul "Remember Enescu", pentru prima dată la Timișoara, și o conferință motivațională la care ați participat și dumneavoastră. Cum este debutul pentru acest concurs și de este important ca el să fi fost la Timișoara?

În context de "Timișoara - capitală culturală", consider că decizia mutării Concursului "Remember Enescu" la Timișoara poate fi o motivație pentru toți tinerii din România să vină într-un oraș care a fost desemnat, după Sibiu, drept capitală culturală a Europei, să cunoască Timișoara, să vadă ceea ce am reușit aici să construim în ultimii ani și să concureze (pentru că este vorba de un concurs) în cadrul unei instituții de învățământ care promovează valorile din România.

Concursul se numește "Remember Enescu". Noi am spus foarte multe lucruri în această conferință motivațională despre ce înseamnă de fapt o carieră de muzician de top; nu am vorbit însă despre George Enescu. Numindu-se Remember Enescu… ce rol are Enescu pentru un muzician, Cristian Andriș?

De fiecare dată când aud numele de George Enescu se trezește acest simț patriotic în mine, pentru că de multe ori văd Enesco scris pe partituri și de fiecare dată încerc să le explic tuturor muzicienilor din occident că s-a născut Enescu. Într-adevăr, a plecat la Viena, după aceea a trăit în Franța, unde apare această schimbare de nume prin Editura Salabert, pentru că și-a publicat acolo marea majoritate a partiturilor, dar maniera în care acesta și-a compus muzica - evident, în acea perioadă, aveam acele influențe folclorice, care au fost introduse și de Bartok, și de Enescu, cei doi susținându-se reciproc de altfel - într-un limbaj al muzicii universale. Pentru mine, Enescu înseamnă un român care a ajuns să fie apreciat pe tot mapamondul inclusiv ca dascăl. Știu că Yehudi Menuhin a fost studentul său. Daniel Hope, cu care colaborez foarte des, a fost discipolul lui Menuhin. Am observat din discuțiile avute despre Enescu cât de mult acesta a influențat generațiile de violoniști, nu doar ca și compozitor. Enescu s-a întors des în țară, a fost susținut și de Casa Regală a României… A fost, pot spune, un prim brand de țară și memoria lui trebuie și este dusă în continuare prin Concursul Internațional "George Enescu", prin acest concurs "Remember Enescu", prin Festivalul Internațional "George Enescu" ce poziționează România pe harta lumii.

Enescu este un model pentru muzicieni, dar nu numai. Aș spune, chiar pentru români în general. Am vorbit mult despre modele la această conferință motivațională dedicată celor care participă la Concursul "Remember Enescu". Să punctăm, să facem un mic rezumat. Ce lucruri sunt importante de știut, de aplicat de către un tânăr muzician?

În primul rând, cred că un tânăr muzician trebuie să interacționeze cât mai des posibil cu muzicienii care au reușit în acest domeniu, să-i cunoască îndeaproape. Nu este suficient doar să mergi la un concert. Din punctul meu de vedere, ar trebui ca după acel concert să mergi la cabina solistului și să vorbești poate puțin despre interpretarea lui. Sau, de exemplu, să poți merge la o repetiție generală, la acel artist. Le recomand tinerilor muzicieni din România să se uite pe toate stagiunile filarmonicilor din țară, să vadă ce artiști vin - din experiență proprie, pot să spun că marea majoritate a artiștilor care vin sunt dispuși să asculte tinere talente pentru că cei mai mulți dintre aceștia au și poziții de profesori în occident - să-i contacteze pe aceștia în prealabil printr-un email, să le solicite să le cânte și astfel vor ajunge la informații pe care consider că doar artiștii care au ajuns la un anumit nivel le pot transmite. Adică să ajungi să cânți la cel mai înalt nivel nu este accesibil oricui. Să cânți la cel mai înalt nivel înseamnă că ți-ai pus foarte multe întrebări despre fiecare detaliu din cântatul tău și doar persoanele care și-au pus acele întrebări, care și-au găsit răspunsurile la acele întrebări și care le pot implementa în cântatul lor - pentru că degeaba ai răspunsuri și întrebări, trebuie să le și implementezi în cântatul tău - pot transmite aceste informații mai departe.