Laureat cu Premiul al III -lea la Concursul Internațional "George Enescu" - ediția 2020-2021, violoncelistul Ștefan Cazacu este invitatul Orchestrei Filarmonicii "Mihail Jora" din Bacău în Seria "Orchestrelor românești", desfășurată la Sala Radio. În 24 septembrie, de la ora 13.00, Ștefan Cazacu va interpreta, sub bagheta dirijorului Alan Buribayev, Concertul pentru violoncel și orchestră de Esa-Pekka Salonen, într-un program care mai cuprinde: Lumina Sunetului Centenar de Ulpiu Vlad și Concertul pentru orchestră Sz. 116 de Bela Bartok.

Ștefan Cazacu, astăzi, 18 septembrie, când stăm de vorbă, în Piața Festivalului "George Enescu", vei fi prezent alături de Alexandru Tomescu și Sînziana Mircea cu un proiect foarte drag, Wind, Water, Earth - un proiect îndrăgit și de public. Ce ne poți spune despre acesta?

Este un proiect care a luat naștere în urmă cu aproape 3 ani. Prima dată l-am cunoscut pe compozitorul Dan Popescu și mi-a propus să fac parte din acest trio. Mi-a plăcut foarte mult ideea; după care ne-am întâlnit în repetate rânduri ca să discutăm despre partituri. A trebuit să modificăm unele lucruri, dumnealui compunând pe tabletă toate aceste lucrări, unele nu se puteau cânta la violoncel și a trebuit să adaptăm un picuț, să fie cât se poate de cântabilă pentru violoncel.

Este o inițiativă frumoasă, alături de violonistul Alexandru Tomescu - un foarte bun prieten și Sînziana Mircea - o foarte bună pianistă.

Până acum, concertele s-au desfășurat într-un cadru închis, în săli de concert. Acum va fi în aer liber. Cum crezi că se va auzi și cum va primi publicul acest recital?

Aseară am avut bucuria să ascult Orchestra din Satu Mare alături de Constantin Borodin. Am fost și pentru că s-au interpretat Variațiunile Rococo, dar și ca să văd un pic cum se aude în piață sonorizarea. E o sonorizare foarte bună, nu o să-mi fac probleme. Diferența este că nu o să fie satisfacția de pe scenă așa cum este în sălile de concert; va fi satisfacție mai mult pentru cei care ascultă. Este cu totul altceva.

În ultima zi de festival, rezervată orchestrelor românești, vei cânta alături de Orchestra Filarmonicii "Mihail Jora" din Bacău. Cum aștepți acest concert din ultima zi a festivalului?

Vă mărturisesc că studiez de aproximativ o lună și jumătate și îl ascult de o jumătate de an; am început să mă documentez din timp. Sunt nerăbdător și cred că publicul românesc o să aprecieze foarte mult. Este o capodoperă, atât pot să vă spun! Și vă invit cu mare drag la concert să ascultați în premieră în România acest concert de Esa-Pekka Salonen.

Ai mai cântat alături de Orchestra Filarmonicii "Mihail Jora" din Bacău?

Da, nu este prima colaborare cu ei. Colaborarea noastră a început în urmă cu 10-12 ani, când eram foarte la început și am păstrat legătura. O dată la 2, 3 ani mă invită să cânt alături de ei... oameni extraordinari și, când vine vorba de acompaniamente, cred că sunt top.

Ce ne poți spune despre dirijorul Alan Buribayev?

Nu-l cunosc. Am căutat pe internet să citesc un pic despre el. Am aflat din alte surse că este un dirijor foarte talentat. Sper să fie o colaborare bună, sper să ne înțelegem ca și muzicieni, dar și ca oameni. Contează foarte mult acest lucru. O să se vadă pe scenă.

Spuneai că este un concert foarte interesant. Ce dificultăți pune acesta față de unul clasic?

Este un concert atipic, în sensul că avem aparatură electronică, avem instrumente de percuție care nu se găsesc la noi în România (sunt instrumente de percuție africane, tobe africane). În partea a doua, apare elementul acesta electronic. Se va înregistra pe porțiuni. Eu violoncelul trebuie să-l înregistrez pe porțiuni, după care se va reda în buclă și toată orchestra împreună cu mine va cânta peste caseta respectivă. Nu este ușor de realizat. Tocmai de aceea, la repetiții, o să trebuiască să lucrăm și această parte, nu doar muzica. Sincrinizarea este totul.

Spuneai că este un concert atipic. Este format din trei părți distincte sau este mai mult ca o simfonie?

Nu. Merge pe sistemul clasic: partea întâi - rapidă, partea a doua - lentă, partea a treia - din nou, rapidă. Dar atipic, cu instrumentele acestea. Și la noi s-au mai făcut experimente cu instrumentele de percuție, dar eu n-am mai auzit nici un concert de violoncel până acum cu tobe africane. Cu bandă, am mai auzit, dar e interesant conceptul acesta.

Să sperăm că publicul va fi în număr cât mai mare la Sala Radio pentru a asculta acest cocnert inedit.

Eu sper, pentru că nu se cântă foarte des. Este foarte dificil. Și când zic foarte dificil... mi-a luat două săptămâni numai să descifrez partitura, să ascult să fie totul în regulă, iar orchestrația este masivă, dar nu în sensul greu. Eu când am ascultat prima dată lucrarea, am închis youtube-ul și am zis uau! Este, într-adevăr, o lucrare unică.

Dar discuții cu dirijorul ai avut pe această temă?

Comunicarea cu dirijorul s-a făcut prin impresara acestuia și mi-a oferit foarte puține detalii. Prima noastră întâlnire o să fie abia la Bacău.

Spune-mi, te rog, Ștefan, în urma Concursului Internațional "George Enescu" la care ai câștigat Premiul al III-lea, la ediția din 2020-2021, ai simțit că ți se deschid porțile carierei?

Concursul cred că a fost cireașa de pe tort. Eu înainte aveam o carieră în România, frumoasă, nu am de ce să mă plâng, dar, după Concursul Enescu... să vă dau un exemplu, luna aceasta am 8 concerte, dintre care 3 sunt în cadrul Festivalului Enescu. Restul de 5, în urma concursului, în urma reputației... bineînțeles că un concurs de acest gen ajută foarte mult și la publicitate, și la vizibilitate, și la maturizarea mea ca instrumentist pentru că nu pot să mă mai întorc unde eram înainte. Acum trebuie să ridic ștacheta și trebuie să-mi păstrez calitatea.

Ce înseamnă violoncelul pentru tine?

Să-i spunem... a doua dragoste!? Este un partener de viață, este parte din mine, o extensie a mea.

De ceva timp, îți împarți cariera între cea solistică și cea pedagogică. Ce satisfacții îți aduce cariera solistă și cea pedagogică?

Întotdeauna mi-a plăcut să fac carieră solistică. Pentru asta am crescut, cam acesta a fost scopul meu dintotdeauna. Faptul că am început să predau m-a ajutat mult în gândirea muzicală, mi-a ușurat munca, pentru că am observat la anumiți elevi, la anumiți studenți niște greșeli pe care am putut ulterior să le repar și eu la mine. Și-acum, dacă nu am suficient timp... dau un exemplu: studentul meu lucrează rococo-ul de Ceaikovski. Bineînțeles că la oră trebuie să exemplific, să-i arăt și, întâmplător, primesc un telefon, "Mi s-a îmbolnăvit solistul! Poți să vii să cânți în locul lui?" "Sigur că da. Ce?" "Rococo." Eu, neavând timp să-l studiez acasă, mă ajută faptul că l-am predat la oră și, cumva, tot ca un fel de studiu e și acela pentru că trebuie să îi arăți, sunt anumite schimburi riscante, nu poți să-i cânți fals elevului. Ajută la muzicalitate, ajută la repararea unor greșeli și îmi face plăcere pentru că pot să ajut la formarea viitoarei generații.

Ce proiecte ai în prezent?

În prezent! În seara aceasta, voi interpreta alături de Alexandru Tomescu și Sînziana Mircea compoziții semnate de Dan Popescu. Săptămâna viitoare, la Bacău și la București, alături de Filarmonica din Bacău, concertul de Esa-Pekka Salonen. La finalul lunii, voi merge la Cluj unde voi susține alături de Cvartetul Arcadia și alți invitați speciali două octete de Mendessohn și Enescu. La târgu Mureș, la Satu Mare... Aste este pe luna septembrie. În luna octombrie, voi avea alături de Filarmonica Sibiu Haydn - Re major. Urmează apoi o colaborare cu Camerata Regală - Concertul de Șostakovici, nr.1. Și vă zic doar până aici, pentru că mai sunt multe și nu vreau să vă iau din timp.

Ștefan Cazacu, îți mulțumesc! Am să te rog, în final, să adresezi o invitație publicului la Sala Radio.

Dacă doriți să ascultați un concert greu, dar foarte frumos, în primă audiție românească, pe care nu știu dacă o să aveți ocazia să-l mai ascultați, eu vă invit cu mare drag să ne bucurăm împreună și sper ca după concert să rămâneți la fel de uimiți cum am fost eu când am ascultat pentru prima dată acest concert.