Ansamblul "Collegium Vocale Gent" a concertat pe data de 16 septembrie în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu" - 2023, la Ateneul Român. Dirijorul ansamblului, Philippe Herreweghe, ne-a oferit câteva impresii într-un dialog purtat cu Sarah Natsis:

Domnule Philippe Herreweghe, înainte de toate, felicitări! A fost un concert extraordinar, înălțător! Ați dirijat în această seară o lucrare importantă din mai multe puncte de vedere - Missa în si minor de Johann Sebastian Bach. Cum ați putea să o descrieți acum, în cuvinte? Ce însemnătate are pentru dumneavoastră?

De 50 de ani dirijez tot felul de muzică și foarte mult Bach. Totuși, dintre toate lucrările de muzică veche - Josquin des Prez, Lassus și mai târzie - Beethoven, Schumann, Bruckner etc., din tot repertoriul pe care îl cunosc, această lucrare este... un fel de capodoperă a tuturor timpurilor. Un fel de "Das Lied von der Erde" de Mahler, Simfonia a V-a de Bruckner, sau unele simfonii ale lui Beethoven și Schumann și așa mai departe. Este o capodoperă a muzicii.

Noi cântăm această lucrare de 50 de ani. Cred că am dirijat-o de 100 sau de 150 de ori și de aceea pot spune că o cunosc foarte, foarte bine. Totuși, în ceea ce privește muzica bună, o poți dirija de 150 de ori și tot poți descoperi lucruri noi.

Acum sunt deja mai în vârstă și este o bucurie să transmit experiența mea tinerilor muzicieni, pentru că, poate ați observat faptul că în grupul meu, majoritatea are în jur de 25 de ani; deci este, de asemenea, un act pedagogic. Lucrarea este foarte religioasă, este o slujbă, dar este frumoasă chiar și privită ca un fel de muzică abstractă. Chiar dacă nu înțelegi niciun cuvânt din ceea ce se cântă, tot poți spune că este o muzică foarte bună.

Prezintă un contrapunct și un ritm dens, o armonie bogată și foarte complexă. Dar, în același timp, chiar și copiii o pot înțelege. Asta îmi place mie mult, faptul că este o artă plăcută.

Care credeți că este impactul pe care îl are muzica lui Bach în societatea de astăzi?

Probabil că mai puțin de 1% din populație ascultă muzică clasică. Așadar, puțini oameni... Desigur, în total, acest procent cuprinde milioane de oameni în întreaga lume, dar tot este doar o mică parte din populație care o ascultă. Iar dacă vorbim de Bach, în Belgia, Olanda și de unde vin eu, în Germania, tinerii nu ascultă așa ceva. M-am bucurat astăzi să văd că la concert au fost, nu bătrâni, nici copii, ci oameni de 20, 30 de ani, deoarece în țara mea muzica clasică înseamnă oameni în vârstă.

Toate aceste tipuri de artă - literatura, pictura, muzica, sau arhitectura - pot să aducă lumină într-o lume care este, de multe ori, urâtă. Cred că societatea noastră este mai frumoasă decât ar fi dacă aceste tipuri de artă nu ar exista, iar, pentru noi, faptul că putem face artă este o onoare și o profesie foarte frumoasă.

Totodată, este imposibil să faci artă fără libertate, se poate vedea asta într-un regim. Acolo unde nu există libertate, nu există artă adevărată, iar în acest context putem observa că societatea este mai gri, mai întunecată, mai înfricoșătoare.

Este prima dată când concertați în România. Ce cunoașteți despre țara noastră și, implicit, despre București?

Am o impresie foarte bună despre București. Am văzut multe orașe din lume și totuși este prima dată când văd Bucureștiul. Mă așteptam, sincer, la ceva mai puțin spectaculos, poate din cauză că în jurul meu nu sunt mulți oameni care vin în București în vacanță, dar ar trebui, pentru că mi se pare că este un oraș foarte frumos. Am câțiva prieteni din orchestră care au călătorit în țara dumneavoastră și spun că este minunată.

Zborul nostru spre România a avut o întârziere de trei ore, așa că, timp de trei ore am citit istoria țării voastre, pentru că nu o cunoșteam deloc. Este foarte complexă și mă bucur că am reușit să aflu câte ceva despre ceea ce s-a întâmplat aici. Cunosc mulți români care sunt foarte talentați muzical. Apropo, se spune că muzica din folclorul vostru este fantastică!

Mi-ar plăcea să descopăr mai multe despre România. Poate data viitoare... Mi-aș dori să mai vin. Întotdeauna este frustrant să vii, să cânți și să trebuiască să pleci.