Pianista Alexandra Dariescu revine pe scena Festivalului Internațional "George Enescu". O veți putea urmări la Ateneul Român, luni, 18 septembrie, de la ora 17.00 în compania Cameratei Manchester. În interviul acordat colegei noastre, Ioana Țintea, artista română vorbește despre bucuria reîntâlnirii cu publicul din România.

Alexandra Dariescu, privind retrospectiv, cum vă amintiți debutul dumneavoastră pe scena Festivalului Internațional George Enescu?

Au trecut atât de mulți ani. Am avut foarte mari emoții. Țin minte că am venit cu Filarmonica Regală din Londra, cu Royal Philharmonic Orchestra și cu Andrew Litton și am interpretat concertul de Grieg. Au fost așa de multe emoții, a fost prima dată când am revenit pentru un concert în România de când plecasem. Cred că trecuseră 10 ani de când plecasem la studii. Am venit acasă cu prieteni din Londra pe care mi i-am făcut acolo, familia mea muzicală, cu Royal Philharmonic am cântat foarte mult. A fost o emoție și o bucurie mare, să pășim pe scena festivalului George Enescu împreună.

Sunteți stabilită în Marea Britanie de o lungă perioadă de timp. Cât de cunoscută este muzica enesciană în afara granițelor României?

Fiecare coleg cu care mă întâlnesc, vorbește atât de frumos despre muzica lui George Enescu, cât de interesantă, cât de versatilă, cât de unică este și ce limbaj extraordinar a avut George Enescu. Țin minte când Vladimir Jurowski a făcut premiera Simfoniei nr. 3 de George Enescu cu London Philharmonic la Southbank Center, o ocazie extraordinară. Sala a fost arhiplină. Ne-am bucurat așa de mult, de frumusețea muzicii și cât de interesantă și de fascinantă este această muzică a lui Enescu. La fel, când a fost și premiera Oedipe, la Covent Garden, niște momente unice și mă bucur din suflet că am putut să fiu aici prezentă.

Ce însemnătate are pentru dumneavoastră muzica enesciană și ce simțiți ca artist român atunci când interpretați lucrări de Enescu pe scenele internaționale?

Simt că aduc puțin de acasă. Am concertat din muzica lui Enescu peste tot. Unul dintre cele mai emoționante momente ale carierei mele a fost să fac premiera în Statele Unite ale Americii, a concertului pentru pian și orchestră de George Enescu, pe care l-a scris la vârsta foarte fragedă de 16 ani, dar un limbaj atât de frumos, foarte brahmsian, dar deja cu sclipiri unice pe care le-a avut în limbajul lui. Țin minte când am făcut această premieră în America cu Detroit Symphony și muzicienii și spectatorii au fost efectiv atât de uimiți. În primul rând că nu se știa că George Enescu a compus un concert pentru pian și orchestră, dar cât de frumos și cât de multă bucurie a putut să aducă această piesă.

Revenind la concertul de la Ateneul Român din data de 18 septembrie, ați avut o primă repetiție cu pianistul Jean-Efflam Bavouzet pentru concertul în Mi bemol major pentru două piane și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart pe care îl veți interpreta alături de Camerata Manchester. De ce v-ați oprit asupra acestei partituri?

Am spus să aducem ceva nou publicului din România. Pianistul Jean-Efflam Bavouzet este un pianist atât de rafinat, atât de sensibil, generos. Ca și student, i-am cântat de foarte multe ori, ne cunoaștem de mulți ani și este o prietenie atât de frumoasă și de sinceră și generozitatea sa prin muzică, motto-ul festivalului de anul acesta, se simte atât de mult. Iar acest concert de Mozart pentru două piane aduce atât de multă bucurie, aduce sclipire, este un concert vesel, este un concert care ne va pune zâmbete pe față, pentru că avem nevoie de așa ceva în viața noastră.

Concertul va fi dirijat de Gábor Takács-Nagy. Ați mai avut prilejul de a mai colabora cu acest artist?

Nu în această postură, dar la festivalul Verbier din Elveția, unde am fost foarte mulți ani ca și studentă la Academie, mi-a fost profesor de muzică de cameră. Gábor are un dar de a împărtăși bucuria muzicii, dar toată lumea efectiv împărtășește această bucurie prin fiecare gest pe care îl face. Este foarte expresiv și foarte exuberant, foarte energetic, foarte multe idei muzicale care efectiv îți pătrund în suflet și în minte.

Cu ce gânduri așteptați întâlnirea cu publicul din România?

De-abia aștept să văd pe fiecare membru al publicului. De fiecare când vin la festivalul George Enescu sau la București sau în România, publicul este atât de primitor, atât de generos în aplauze. În momentul când pășesc pe scenă simt căldura, simt iubirea și dragostea cu care mă înconjoară și sunt atât de recunoscătoare fiecăruia în parte. Ca și artist, fără public nu suntem nimic, iar bucuria aceasta a muzicii se împărtășește, este o comuniune, este un dialog atât de frumos. Știu că va fi extraordinar luni, pe 18 septembrie.

La sfârșitul lunii septembrie veți susține un concert în deschiderea stagiunii Filarmonicii Moldova din Iași, în care veți interpreta în primă audiție românească, Fantezia concertantă pentru pian și orchestră de Dora Pejacevic. Știu că acordați multă atenție compozitoarelor din secolele XIX-XX. De ce simțiți că trebuie să faceți asta?

Este un mod de viață pe care mi l-am ales de mulți ani. Anul acesta se împlinesc trei ani de când am reușit să ating egalitatea de gen în concertele pentru pian și orchestră. Este o călătorie lungă și este vorba de atât de mult research, de vorbit cu muzicologi, cu jurnaliști, foarte mult de citit și de descoperit aceste piese. De ce lupt pentru această egalitate de gen? Femeile, în general, până acum 40-50 de ani nu erau încurajate. Femeile de la Oxford, de exemplu, nu aveau voie să promoveze. Muzica nu era neapărat pentru femei. Există o inegalitate foarte mare, dar sunt atât de multe lucrări fascinante care merită să fie ascultate, merită să fie programate. Pentru mine este vorba de a arăta ambele fețe ale istoriei. Nu au existat numai bărbați care au compus, au existat foarte multe femei care au avut o voce unică, care au avut ceva de spus și este atât de important să aducem în atenția publicului de acum și să arătăm tinerei generații că există șanse și pentru genul feminin de a compune și de a fi parte din această creație muzicală. Mă bucur din suflet că aducem această lucrare de Dora Pejacevic care este extraordinară, nu vă pot descrie cât de frumoasă este și o voi cânta împreună cu familia mea de acasă, cu Filarmonica Moldova, exact cu o săptămână înainte de a deschide sezonul la BBC Sypmhony Orchestra din Londra la Barbican unde voi cânta această lucrare în premieră în Marea Britanie împreună cu directorul lor muzical de la BBC Sakari Oramo.

Dincolo de muzică, ce vă aduce cea mai mare satisfacție sufletească?

De a fi împreună cu familia. Nu o văd foarte des, am un program atât de încărcat și este atât de frumos, pentru că îmi trăiesc visul de a călători peste tot în lume și de a concerta și de a împărți această frumusețe a muzicii, dar momentele împreună cu familia, mai ales să vin în România. De obicei când vin, încerc să ajung la mănăstiri în nordul Moldovei unde am copilărit și locuri care îmi aduc atât de multă pace și liniște sufletească și mă încarcă cu energie și cu mai multă credință pentru viitor.

Vă doriți să fiți o inspirație pentru tânăra generație de muzicieni?

Din suflet, dar dacă se poate lua ceva din călătoria mea o numesc o descoperire în fiecare zi. Este vorba de foarte multă curiozitate și de multă muncă și perseverență. Anul acesta este al doilea an când predau ca profesor de pian la Conservatorul Regal din Manchester. Sunt foarte mulți studenți care vor să studieze cu mine, am o clasă foarte mică, dar încerc nu numai să le împart din toate cunoștințele muzicale pe care le-am dobândit de-a lungul anilor, dar este vorba de a le stârni această curiozitate, de a merge la concerte, de a descoperi lucrări noi, de a începe dialoguri noi cu muzicieni și de a învăța unii de la alții. Acesta este cel mai frumos mod de a învăța și în același timp de a ști cum să navighezi în această industrie, în această viață muzicală, pentru că nu este ușor pentru nimeni, dar cel mai important este să-ți găsești identitatea personală, să-ți găsești identitatea muzicală, să știi ce vrei să spui prin piesele pe care le programezi și apoi vei avea un drum foarte frumos și este loc pentru fiecare. În momentul când știi ce vrei să comunici publicului, deja ești la jumătate pentru succes.