O voce puternică în violonistica noastră este Ioana Cristina Goicea, câștigătoare a nenumărate premii de o mare importanță - amintesc doar Michael Hill International Violin Competition din Noua Zeelandă, German Music Competition de la Bonn și Concursul Queen Elisabeth de la Bruxelles, stabilită la Viena, de unde cariera artistei se conturează cu pregnanță. A colaborat în ultimii ani cu orchestre de prestigiu - Orchestra Națională a Belgiei, Orchestra Regală de Cameră a Valoniei, Orchestrele Simfonice din Indianapolis, Antwerp, Nürenberg, Orchestra Filarmonică din Baden-Baden, Capela de Stat din Halle, Orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii din Hanovra, Orchestra Beethoven din Bonn și desigur cu orchestrele noastre. În Festivalul Internațional "George Enescu" va susține două concerte împreună cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Sibiu, condusă de un american stabilit la Berlin - dirijorul Roderick Cox.

Ioana Cristina Goicea, a treia generație de violoniști, o carieră de invidiat la nivel european, premii prestigioase, dese apariții pe scenele de concert, de trei ani profesoară la Universitatea de Muzică și Arte Performante din Viena. Ești pentru prima dată invitată în Festivalul Internațional "George Enesc u". Ce semnificație are pentru tine acest lucru?

Este o onoare pentru mine să fiu invitată la Festivalul Enescu. Îl am în minte și merg de atâția ani la Festivalul Enescu, de când eram mic copil, deci este un eveniment atât de important, întotdeauna mi-am dorit să fiu pe scenă și acum s-a îndeplinit această dorință. Este o mare, mare bucurie pentru mine, mai ales că este și un program deosebit.

Propui pentru cele două concerte de la Sibiu și București o pagină semnată Erich Korngold, de ce acest opus? A fost o opțiune personală?

Ca să fiu sinceră, mi s-a propus acest concert. Cred că și dirijorul a dorit foarte mult și eu n-am putut decât să mă bucur pentru că iubesc foarte mult acest concert. Îl am în repertoriu, l-am cântat de multe ori. Chiar l-am cântat la București cu ceva timp în urmă, la Filarmonica "George Enescu" cu maestrul Badea. Pentru mine acest concert este ceva minunat. Vreau să cânt mai des această lucrare în România, fiindcă știu că nu se cântă foarte des. Pentru mine este o bucurie să cânt la Festivalul Enescu acest concert cu Orchestra de Stat din Sibiu și cu maestrul Roderick Cox.

Te regăsești pe aceste coordonate ? Virtuozitatea, conturul melodic răspund cerințelor unui concert sau împrumută ceva și din profilul muzicii de film pentru care Korngold era celebru?

Este o lucrare de mare virtuozitate, scrisă extraordinar. Cred că orice violonist din lume va confirma că este o plăcere să cânți un concert atât de bine scris. Pur și simplu este pusă în valoare partea solistică deosebit și toată muzica împreună cu orchestra creează o magie de la început până la sfârșit. Bineînțeles că el a fost cunoscut ca și compozitor de film, dar această lucrare a fost scrisă după cel de-al doilea război mondial. El a vrut cu acest concert să demonstreze că poate să compună și altceva, nu numai muzică de film. Bineînțeles, se simte această muzică de film și găsesc asta ca fiind elementul deosebit. Pentru mine este o lucrare fantastică și mă bucur de fiecare dată când mi se cere s-o cânt sau când pot să propun eu s-o cânt, în orice caz.

Și noi ne bucurăm. Cu Filarmonica din Sibiu ai mai colaborat. Nu știm dacă și cu dirijorul de culoare Roderick Cox, stabilit la Berlin.

Nu. Cu el nu am mai colaborat. Este un dirijor foarte, foarte bun, are o carieră grozavă în momentul acesta și a câștigat și un premiu foarte important în America. Am văzut că dirijează peste tot și mă bucur foarte mult să mă întâlnesc cu el, chiar mâine o să avem prima repetiție. Cu Orchestra din Sibiu am mai cântat de multe ori. Ultima dată, dacă nu mă înșel a fost în 2019, cred, am făcut Dublul de Brahms cu Leonid Gorokhov, un celist fantastic la Sibiu.

Ce prețuiești cel mai mult în relația cu dirijorul cu care colaborezi pe scenă?

Să fie cât mai spontan. Pur și simplu să funcționeze totul, știți cum e, ca solist trebuie să fii un pic mai egoist, dar nu-mi fac absolut nici o problemă. Cred că va fi extraordinar, cu siguranță.

Ce satisfacții profesionale ai la Universitatea de Muzică și Arte Performante din Viena?

O satisfacție enormă. De mic copil am dorit să dau mai departe ceea ce am învățat acasă, în România, cu bunicul meu, cu mama mea, dar și ceea ce am învățat de la profesorii mei, Mariana Sârbu, Krzysztof Wegrzyn am învățat foarte multe de la ei în anii de facultate, în Germania și toate aceste cunoștințe, mi-am dorit mereu să le pot da mai departe, așa că îmi oferă o mare satisfacție să lucrez cu tinerii. Bine, și eu sunt practic tânără, dar ei sunt și mai tineri decât mine, însă acuma ei trec prin momentele prin care am trecut și eu acum opt - zece ani, când eram în studiu, așa că încerc să-i îndrum acum pe drumul lor, fiecare pe alt drum și asta îmi aduce foarte multă satisfacție.

Ai și studenți români?

Nu, dar am intrat în legătură cu foarte mulți studenți români, mai ales în ultima perioadă și mai ales din Timișoara - foarte talentați. Cu siguranță că o să fie și un român în clasa mea la un moment, dar momentan nu am.

Se va extinde acest demers educațional mai târziu și în România?

Până acum masterclass-uri am făcut, la Iași, dar nu am alte planuri fixe, nu o clasă întreagă, dar masterclass-uri cu mare drag.G

Un nou album George Enescu a apărut la Editura Casa Radio, interpretezi împreună cu Daria Tudor, Sonata a II-a pentru vioară și pian. Ne poți descrie această experiență?

A fost foarte, foarte intensiv - toate aceste zile de înregistrare. Întotdeauna este foarte delicată muzica lui Enescu, să aduci toate culorile care trebuie să se nască, mai ales la înregistrările pe compact-disc, pentru că întotdeauna tu crezi că faci foarte multe lucruri, după aceea te duci în cabină, asculți și îți dai seama că mai nimic nu s-a înregistrat, că oricât de bune sunt microfoanele, întotdeauna la o înregistrare trebuie să faci mult mai mult, toate intențiile să fie exagerate. Este o muncă foarte migăloasă, după cum se știe, mai ales cu Enescu, fiind o muzică atât de delicată și atât de aproape în sufletul nostru. Am încercat să facem cât mai mult posibil și sper că am reușit.

Ce proiecte noi există în agenda ta de concert?

Multe proiecte - în Festivalul Enescu, cu Concertul de Korngold, după aceea va fi la Timișoara, lansarea noastră de disc cu Andrei și cu Daria chiar pe 18 septembrie, deci imediat după București, după care o să cânt de două ori Concertul de Brahms în Germania, iar în octombrie, muzică de cameră cu un trio în Hanovra. Și în noiembrie, o provocare maximă pentru mine, voi cânta la Viena în Festivalul Wien Modern, un festival foarte important, Concertul de vioară de Ligeti, care este o lucrare deosebit de grea, poate că cea mai grea lucrare pe care am cântat-o până acum. Și acum o învăț, deci sunt foarte, foarte ocupată în momentul acesta.

Ce prețuiești mai mult în cariera pe care ți-ai ales-o?

Prețuiesc faptul că pot să fac tot ceea ce îmi place, deci pot să predau și predatul se îmbină perfect cu activitatea solistică. Aceasta  mi-am dorit întotdeauna și în același timp, activitatea de muzică de cameră, pe care o fac, pentru mine ocupă un loc la fel de important ca și solistica. Deci pot face toate aceste trei activități împreună, am libertatea să cânt ceea ce îmi doresc - este cel mai important și în același timp să ofer ceea ce știu studenților mei, să-i ajut, să văd că am putut să ajut pe cineva în fiecare zi.

De ce muzica ar trebui să joace un rol mai important în viețile noastre? Între acest lucru, pentru că, din ce în ce mai mult, alte priorități, alte neputințe, ne fac spre exemplu să transmitem pe post mult mai târziu concertul tău pentru o mai largă difuzare.

Muzica ne face pur și simplu mai buni, muzica este cea mai aproape de sufletul uman, iar oamenii tind să-și piardă un pic din sensibilitate. Toate lumea este ocupată, dar cred că aceasta este lupta noastră pe care o ducem acum. Aceasta este o întrebare la care este foarte greu de răspuns, fiindcă toată lumea își pune această problemă. Cred că singura modalitate este ca, la școală, copiii să fie introduși în muzica clasică, să fie duși și la concerte, fiindcă ei sunt publicul nostru. Peste 20-30 de ani noi vom avea nevoie de public și cred că pentru educația unui copil este extrem de important, mai ales în România. În Germania, în Austria este normal ca ei, copiii să fie aduși la școală în contact cu muzica clasică, cu marii compozitori. În România mai avem de lucrat puțin la treaba aceasta, cred.

Mulțumesc mult. Așteptăm cu nerăbdare cele două concerte din Festivalul Internațional George Enescu, la fel, alte concerte în stagiunile noastre și îți dorim o carieră strălucită pe scenele lumii. Muzicienii cred că trebuie să străbată nestingheriți, kilometri pentru a-și dărui arta publicului de pretutindeni.