Orchestra și Corul Filarmonicii "George Enescu" vor fi dirijate de maestrul Hannu Lintu pe data de 12 septembrie la Sala Palatului din București, în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu", ediția 26. Despre concertul pe care îl vor susține împreună, dar și despre festival ne vorbește chiar dirijorul Hannu Lintu, într-un interviu realizat de Sarah Natsis:

Domnule Hannu Lintu, este prima dumneavoastră vizită în România? Ce știți despre această țară?

Am mai fost o singură dată aici, cu mult timp în urmă. Aveam 18 ani și făceam un tur Interrail (n.r. un tur cu trenul prin Europa), dar asta s-a întâmplat în anii '90 și este singura mea amintire din România. Bineînțeles, am o mulțime de prieteni muzicieni români pe care i-am cunoscut în străinătate, dar în rest nu pot spune că știu prea multe.

Festivalul este foarte faimos și toată lumea îl cunoaște, însă eu nu am mai participat niciodată. Orchestra mea, Orchestra Simfonică Radio din Finlanda, a mai participat o dată, dar fără mine. Așa se face că știu care este reputația festivalului și am fost foarte impresionat de tot ceea ce am văzut și am auzit. A fost cu adevărat minunat să mă aflu aici câteva zile, pentru că deși am avut multe repetiții, am avut timp să văd împrejurimile și ceea ce am văzut este un oraș superb, vibrant și o viață culturală grozavă.

Știm că vă place foarte mult să călătoriți. Vă ajută această pasiune în felul în care înțelegeți sau abordați muzica?

Ei bine, cred că înțelegerea muzicii vine din muzica însăși. Desigur, învăț multe de la oameni și învăț multe călătorind ca ființă umană, dar ca muzician, înveți doar din muzică - studiezi partitura și acesta este singurul lucru de care ai nevoie.

În ceea ce privește creația lui George Enescu, ați înregistrat toate cele trei simfonii ale sale și nu numai. Ce vă atrage la muzica acestui compozitor?

Este un compozitor atât de original... Nu știu care dintre calitațile sale este cea mai importantă pentru mine. Sunt mereu impresionat de orchestrația sa, de modul în care se folosește o orchestră mare și de felul în care creează acel sunet propriu. Sunt, de asemenea, foarte impresionat de toate acele detalii pe care le notează în partiturile sale. Mă refer atât la detaliile muzicale, cât și la marcajele privind articularea și dinamica. Este foarte atent la detalii și, în întreaga piesă - să luăm drept exemplu a doua sau a treia simfonie, care sunt preferatele mele - apar aceste segmente ample de muzică dar, în același timp, există foarte multe detalii de care dirijorul trebuie să aibă grijă și asta îmi place foarte mult. Îmi place să am grijă de detaliile lui Enescu.

Bineînțeles, limbajul muzical este și el foarte special, pentru că are origini românești. În Finlanda îl avem pe Jean Sibelius, care are același tip de relație cu muzica populară. A pornit de la muzica populară, mai târziu s-a distanțat de ea, dar nu a renunțat la ea complet. Cred că asta este ceea ce simt tot timpul la Enescu - că este un compozitor român, dar totodată un compozitor simfonic cosmopolit și internațional.

De asemenea, veți dirija corul și orchestra ce-i poartă numele. Cum decurge colaborarea cu aceștia?

Colaborarea merge bine. Am muncit din greu, pentru că "Billy Budd" este o lucrare foarte dificilă din punct de vedere estetic. Iar dacă nu o cunoști, dacă nu ai cântat multă muzică de Benjamin Britten înainte, este nevoie de mai mult timp pentru a pătrunde adânc în gândirea sa muzicală. Dar simt că ajungem acolo și îmi place modul în care, de exemplu, corul își însușește sonoritatea specifică lui Britten și faptul că se implică cu totul în acest proces. Iar soliștii sunt minunați. Sunt predominant din Marea Britanie și Finlanda și sunt, fără dar și poate, excepționali. A fost o adevărată plăcere să lucrăm împreună pentru acest concert, deși am muncit enorm. Totuși, am avut nevoie de toate aceste repetiții pentru că estetica lui Britten este foarte diferită de estetica muzicienilor români.

Știm că abordați adesea lucrări contemporane. Cum priviți această muzică?

Da, cânt multă muzică contemporană și cred că este de datoria fiecărui muzician să păstreze contactul cu compozitorii în viață, pentru că sunt foarte multe de învățat de la aceștia.

Consider că dacă înveți să înțelegi compozitorii în viață, poți înțelege și compozitorii care nu mai sunt printre noi. Este foarte simplu, compoziția nu s-a schimbat prea mult de-a lungul istoriei. Și mai cred că publicul apreciază muzica contemporană deoarece aceasta vorbește despre epoca lor.

Părerea mea este că muzica contemporană ar trebui să fie tratată ca orice altă muzică, fără să fie separată de restul. Acesta este motivul pentru care nu-mi plac festivalurile de muzică contemporană. Ea ar trebui să facă parte din viața muzicală de zi cu zi. Sunt ferm convins de asta.

Credeți că este important să existe un astfel de festival în spațiul cultural? De ce?

Ei bine, nu aș putea spune exact cum, pentru că nu locuiesc aici. Totuși, cred că pentru români acesta este un festival foarte important, deoarece reunește cele mai bune orchestre din lume și artiști de excepție. Sunt sigur că este o sursă ce dă naștere multor experiențe pline de emoție.

La nivel internațional, sunt convins că este foarte important pentru România faptul că are unul dintre cele mai mari festivaluri europene, despre care știe toată lumea. Asta înseamnă, cu alte cuvinte, că România se află pe harta culturală a Europei.

În încheiere, este ceva ce ați dori să transmiteți ascultătorilor noștri?

Singurul lucru pe care l-aș spune este faptul că mă bucur foarte mult că în sfârșit pot dirija în România și că vă pot oferi o lucrare precum "Billy Budd" de Britten, o lucrare care este posibil să nu mai fi fost interpretată vreodată în București sau în România. Aștept cu nerăbdare concertul și sunt sigur că va fi o adevărată experiență, așa că îi îndemn pe toți să fie acolo.