Laureat al unor importante competiții internaționale, apreciat de melomani și profesori, muzicianul român născut la Piatra Neamț a avut, printre altele, și oportunitatea de a fi curatorul unui festival online, pe durata pandemiei. În data de 2 septembrie, melomanii bucureșteni îl vor putea asculta la Sala Radio, alături de Orchestra Filarmonicii "Transilvania" din Cluj-Napoca, sub bagheta dirijorului Jonathon Heyward.

Ați câștigat destule competiții internaționale astfel încât s-ar putea presupune că le recomandați tinerilor muzicieni?

Într-un anumit fel, da, recomand, pentru că este o piatră de încercare pentru orice muzician tânăr. Atunci când participi la o competiție muzicală e de la sine înțeles că trebuie să pregătești un anumit program. De obicei, include piese care, din fericire sau din nefericire, au devenit standard. De multe ori, apoi, studiind aceste piese standard bineînțeles că ajungi să cunoști repertoriul general al muzicii de pian, dar asta vine și cu nefericirea de a nu avea destul timp pentru alte lucrări care nu sunt incluse în acest repertoriu standard. Deci, da, competițiile sunt utile, au fost utile și pentru mine, însă, cu siguranță, pot spune că ele nu sunt esențiale din anumite puncte de vedere. Importante, da, dar există mult mai multe cărări în afară de competiții, mai ales în lumea artei.

Apropo de cărări mai puțin bătute, puțini pianiști ajung să îndeplinească rolul de curator al unui festival. Ce presupune acest rol și cum l-ați abordat dumneavoastră?

Da, tocmai ce spuneam despre competiții... este elementul competitiv în artă. Poate ai putea spune că este indispensabil pentru a învăța mai mult, însă nu pentru a deveni un artist mai bun. Iar rolul de curator implică o creativitate sporită, o creativitate pe care nu o găsești neapărat în mod direct într-un spațiu competitiv. Da, a curata festivaluri, concerte, proiecte muzicale este un job care mie-mi face foarte mare plăcere pentru că descopăr muzică, descopăr compozitori, descopăr diverse păreri de la mulți alți muzicieni și implică, cum am mai spus, o creativitate enormă și un interes foarte mare față de necunoscut.

Ajungem la Concertul pentru pian de Britten, pe care-l veți interpreta în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu". Cum se încadrează acest opus în repertoriul dumneavoastră, mai ales în sensul în care, mai devreme, vorbeați despre repertoriul standard din care uneori, dacă participăm la multe competiții, nu ajungem să ieșim din el?

Eu mă bucur nespus că am șansa să studiez, să repet și apoi să cânt acest concert de Benjamin Britten. Trebuie să recunosc că până acum, într-un fel, l-am neglijat prea mult pe Britten - și, implicit, muzica lui. Când se discuta ideea participării mele la festival și ce concert am putea găsi, mi s-a recomandat de către fostul meu profesor, Claudio Martínez Mehner, o persoană pe care o apreciez extrem de mult, să fiu mai atent la Britten și să citesc acest concert. Am fost fascinat de la început și am zis că ar fi o mare încercare pentru mine și o mare plăcere să descopăr universul acestui compozitor. Până acum, nu am cântat nimic de Britten. Am tot auzit, bineînțeles, opere, lucrările lui simfonice, liedurile, cred că are și muzică pentru pian solo... Acest concert este, într-adevăr, un opus foarte special și apreciez mult că voi debuta la Festivalul "Enescu" cu o mare lucrare de artă.

Ce anume v-a fascinat la această pagină piansitică?

E un concert scris de un compozitor tânăr, de un mare virtuoz al pianului, dar și de o persoană extrem de sensibilă. El avea 25 de ani când a scris acest concert, în 1938, și parcă ai senzația că vine de la cineva care simte muzica în termeni extrem de sensibili, dar care dorește însă să aibă succes. Iar această combinație cred că l-a urmărit toată viața lui; un anumit sentiment nostalgic, pesimist aș putea spune, care apare chiar și în paginile acestui concert (în mod special, în partea a treia), combinat cu o dorință totuși umană de a fi recunoscut și de a fi plăcut de către public. Cred că acest concert îmbină aceste două lumi opuse într-o singură bucată muzicală.

Credit foto: Florin Ghenade