Domnule Simon Rattle, ați participat pentru prima dată la Festivalul Internațional "George Enescu" în urmă cu 8 ani. În cadrul ediției de anul acesta susțineți două concerte împreună Orchestra Simfonică din Londra. Cum vedeți evoluția festivalului până în prezent și cum credeți că a contribuit acesta la imaginea României?

Este un festival extraordinar. Nu știm cum reușiți. Este foarte special datorită grupului de orchestre care cântă împreună și pe care nu-l întâlnești nicăieri altundeva în lume. Am mai observat, de asemenea, că sunt implicate multe orchestre din România. Și acesta este un lucru extraordinar - faptul că arătați lumii ce aveți. Este minunat și suntem foarte fericiți că suntem aici.

Acestea sunt ultimele concerte pe care le dirijez în calitate de director artistic al Orchestrei Simfonice din Londra, tocmai din acest motiv, ele sunt speciale și foarte emoționante pentru noi.

Veți dirija și o lucrare compusă de George Enescu, Voix de la nature. Vorbiți-ne despre această lucrare din perspectiva dumneavoastră.

A fost o adevărată descoperire pentru mine, pentru că, Enescu este unul dintre puținii compozitori care ar putea să scrie o piesă atât de completă, iar apoi să se oprească brusc. Cei mai mulți compozitori, lucrează o schiță și se opresc în cazul în care constată că lucrarea nu iese cum își propun. Trebuie să ai o personalitate cu adevărat specială astfel încât să poți merge atât de departe - o lucrare de aproape nouă minute, complet orchestrată și atât de frumoasă - și la un moment dat să spui, pur și simplu "ajunge". Numai o persoană cu extraordinar de mult talent își putea permite să facă asta. Este o lucrare frumoasă, foarte romantică și minunat orchestrată. Michael Tilson Thomas a găsit o modalitate de a completa această lucrare astfel încât să nu se oprească brusc și este o descoperire minunată pentru noi.

Ce alte lucrări compuse de George Enescu cunoașteți sau ați mai dirijat?

Am abordat des Rapsodiile române, dar și Isis, acea lucrare frumoasă pentru cor feminin și orchestră. Cunosc puțin și simfoniile și sunt extraordinar de frumoase, dar trebuie să petreci destul de mult timp pentru a le desluși secretele.

Cum credeți că a influențat acest festival percepția asupra compozitorului George Enescu?

Cred că unul dintre lucrurile pe care le face fiecare orchestră de aici este să cânte Enescu. Acest lucru este grozav, pentru că, incluzând lucrările în repertoriul lor, orchestrele descoperă cât de specială este această muzică. Este deosebită. Nu o poți asemăna cu alta. Să cânți aceste piese este ca și cum ai planta semințele în pământ și ai privi cum se dezvoltă.

În discografia dumneavoastră se găsește un album ce cuprinde toate simfoniile compuse de Mahler. În seara aceasta veți dirija Simfonia a IX-a. Ce vă inspiră muzica acestui compozitor și, în mod special, această lucrare?

Mahler este motivul pentru care am devenit dirijor. Pur și simplu am crescut în perioada "renașterii" lui Mahler când am locuit în Liverpool. A fost prima orchestră europeană care a interpretat un ciclu complet al simfoniilor lui Mahler, cu același dirijor. Este greu de crezut că acest lucru s-a putut realiza în anii '60, începutul anilor '70, dat fiind faptul că nu se mai făcuse decât o singură dată în America. Eram o generație de adolescenți care descoperea aceste lucrări, fără să știe ce avea să urmeze. În prezent, acestea constituie centrul vieții noastre muzicale. Poate sunt muzicieni care simt că această simfonie este cântată prea des având în vedere impactul emoțional, care este foarte mare și faptul că trebuie interpretată cu această încărcătură emoțională. Aceasta este o lucrare pe care am cântat-o de multe ori aici cu orchestra - deși cu o pauză de câțiva ani - și pare că este foarte adânc înrădăcinată în ADN-ul tuturor. Această orchestră se bucură când trebuie să-și asume riscuri și emoții în profunzimea lor, așa că lucrarea este ideală pentru ea.

Care considerați că este influența muzicii clasice în societatea de astăzi, la nivel global?

Este mai mare decât realizează oamenii. Cred că trebuie să lucrăm din greu pentru a ne asigura că ea încă are o influență între toate celelalte lucruri concurente. Acesta trebuie să fie obiectivul nostru. Nu putem trata cu superficialitate această formă de artă.