Katia și Marielle Labèque sunt solistele Orchestrei Filarmonicii Cehe, sub bagheta lui Manfred Honeck, în cadrul concertului ce are loc astăzi, 30 august, la Ateneul Român.

Nu sunteți pentru prima dată în România, pe scena Festivalului Internațional „George Enescu”. În ce fel ați descrie experiențele din trecut?

Katia: Întotdeauna au fost minunate, ne place această sală, ne place publicul și este unul dintre cele mai mari festivaluri din lume, deci suntem foarte fericite să ne întoarcem. Ar fi trebuit să ne întoarcem în 2019, însă nu a fost posibil, iar în 2021 a urmat pandemia, deci într-un final suntem aici și suntem foarte fericite să fim aici.

Vorbind despre dumneavoastră, compozitorul Bryce Dessner spunea că i-ați fost o a doua familie în Paris. Se poate spune, atunci, că acest Concert pentru două piane și orchestră este o bijuterie de familie?

Katia: Am devenit prietene cu Bryce pentru că l-am cunoscut în 2015 în Los Angeles cu Philip Glass, căci cântam pentru prima dată Concertul pe care Philip îl scrisese pentru noi. Ne-a plăcut atât de mult muzica sa încât l-am rugat să ne scrie un concert. Iar de atunci nu mai trăiește în Paris, noi nu mai trăim în Paris, suntem între Roma și coasta bască, unde ne-am construit un studio de înregistrări. Iar Bryce s-a mutat și el cu familia sa, cu soția sa și cu fiul său, Octav, foarte aproape de noi. Deci, într-adevăr, suntem o familie muzicală.

Este muzică modernă foarte bună, ascultându-l am avut sentimentul vieții contemporane, cu agitația orașelor - credeți că acest Concert este o oglindă pentru societate, așa cum se spune adesea despre muzica contemporană?

Katia: Este foarte dificil să vorbim în termeni generali, deoarece muzica contemporană poate fi orice, de la muzica electronică sau școala de la Darmstadt, cu adepții lui Boulez sau Stockhausen. Cu siguranță muzica lui Bryce este mai degrabă influențată de mișcarea minimalistă, care a început în anii '60 cu Steve Reich, Philip Glass, Terry Riley, La Monte Young. Poate că e mai degrabă legată de acest aspect. Și, desigur, ce e frumos la Concertul lui Bryce este că poți auzi toate influențele, printre care mai sunt și Debussy, Ravel, însă este, de asemenea, și rocker, deci poți simți „The National” (trupa rock din care face parte compozitorul Bryce Dessner, n. red.), ritmul, swing-ul, ceea ce este foarte important. Este un Concert complet, unul dintre cele mai bune din repertoriul nostru.

Marielle: Este foarte bine scris, e dificil să scrii pentru două piane, de fapt două piane și orchestră. Acesta pur și simplu a mers. Ne face multă plăcere să cântăm această lucrare. Dirijorii, de asemenea, sunt foarte fericiți, cu toții vor să o mai cânte, astfel că e un succes, pentru că am cântat-o de cel puțin 40 de ori! Uneori înveți o piesă, e foarte grea - o piesă nouă - și o cânți de două ori... este dificil. Suntem, de asemenea, foarte mulțumite de Nico Muhly, care a scris un nou Concert pentru noi, o piesă foarte foarte frumoasă; până acum a mai fost și Philip Glass, deci suntem norocoase cu aceste trei concerte noi pe care le-am avut în câțiva ani.

Spuneați că simțiți influența genului rock în acest Concert?

Katia: În partea a treia, deodată, pentru că are multe tipare la bas, cu un ritm foarte puternic, cu un groove foarte puternic, și Bryce are un fel unic de a scrie, deoarece poate combina toate aceste cunoștințe.

Marielle: De asemenea, Stravinski și toate acestea, le știe, însă este, de asemenea, muzica sa, limbajul său, însă simt că are cunoștințe despre tot felul de alte muzici, inclusiv ce a menționat Katia, muzica franceză.

Katia: Iar pentru a ne întoarce la muzica rock, cred că a fost întotdeauna un gen muzical foarte important pentru mine, cel puțin. Am început cu grupuri precum „Led Zeppelin”, „The Beatles”, pe care îi ador cu adevărat, iar apoi a fost un șoc să descopăr „Radiohead” cu Thom Yorke, care este un geniu al secolului nostru. Cred că o mare parte din această muzică este exprimată aici. Nu îmi place atât de mult muzica pop, dar cea rock da.

Ați cântat atât muzică veche, cât și muzică nouă. Credeți că este datoria muzicianului să promoveze tot felul de muzici? Cum alegeți între a cânta lucrări pe care poate nu le știți și a cânta ceea ce vă place? De asemenea, cum se încadrează muzica rock în această viziune?

Katia: Cred că linia dintre muzica barocă și cea rock este mult mai subțire decât muzica de secol XIX și rock. Cred că este o conexiune directă cu acest tipar de bas care este prezent în felul de a scrie al compozitorilor din baroc. Când am auzit pentru prima dată ansamblul „Giardino Armonico”, cu „Cele Patru Anotimpuri” de Antonio Vivaldi, mi s-a părut că au energia unui grup rock, ceea ce mi-a plăcut.

Cum abordați la început lucrări care au fost scrise pentru dumneavoastră?

Katia: Întotdeauna este un mister, deoarece nu știm niciodată cum va suna.

Marielle: Întotdeauna este un risc atunci când comanzi o piesă nouă, nu știi niciodată cum va fi, cum va suna.

Katia: Însă a fost parte a vieții noastre încă de la început, întotdeauna am comandat muzică nouă, întotdeauna am cântat muzică nouă, și cred că este o parte de risc - nu știi niciodată dacă va fi o piesă bună sau nu.