Sub titlul „Romantic e fantastic” Alexandru Tomescu va fi protagonistul evenimentului ce încheie Festivalul „Vară magică” din acest an.

Cum ați ales programul?

Este vorba despre un concert foarte special: prima audiție bucureșteană a Concertului pentru vioară și orchestră de Călin Humă, o lucrare pe care am cântat-o în vara anului trecut, într-un turneu european, alături de Filarmonica din Arad și a Festivalului „Riva del Garda”, vara aceasta împreună cu Sînziana Mircea într-o versiune pentru vioară și pian. Orchestra va fi dirijată de Cristopher Petrie, un apropiat al lui Călin Humă, cel care a și organizat orchestrația. Mă bucur foarte mult să mă revăd cu el, să cântăm împreună acest program spectaculos. Este un concert care are și influențe spre muzică minimalistă; pe mine mă ducea cu gândul la acele „Anotimpuri la New York”, pe care le-am și cântat la Radio în urmă cu câțiva ani, o muzică foarte romantică, foarte pasională în același timp și foarte deschisă. Sunt sigur că toți cei care vor veni la concert vor avea o surpriză foarte plăcută.

Având în vedere faptul că este vorba de muzică nouă, muzică contemporană, cum alegeți lucrările cu care completați programul?

În primul rând aleg acele piese care îmi plac mie cel mai mult, care mi se par cele mai potrivite, care rezonează cu sensibilitatea mea și am dorit într-adevăr, după aceea, să aducem o lucrare semnată de Antonio Vivaldi și anume „Iarna”, un concert care cred că se potrivește foarte bine spiritului pe care îl susținem în luna august în București. Și eu zic că avem privilegiul să fim contemporani cu viitoarele genii. Acum, nu știm exact care dintre ele sunt geniile și care nu, dar trebuie încercate. Am ales, într-adevăr, acele lucrări cu care am simțit că rezonez din punct de vedere emoțional, din punct de vedere spiritual și cred că ar fi o surpriză foarte plăcută pentru publicul spectator.

Se spune adesea că muzica contemporană este oglinda societății în care trăim. Ce anume oglindește această lucrare?

A fost compusă în preajma perioadei de pandemie. Cred că a fost o modalitate de a exorciza demonii aceia care ne-au chinuit pe toți; și o modalitate de a evada din acea realitate distorsionată pe care o trăiam atunci.