Domnule Rafael Butaru, sunteți solistul concertului ce va avea loc sâmbătă pe esplanada Ateneului Român. Pentru început, vă rog să ne spuneți cine sunt muzicienii care vă vor acompania? Este vorba despre Athenaeum String Quintet.

Este o formație proaspăt alcătuită, chiar cu niște membri proaspăt angajați ai Orchestrei Filarmonicii George Enescu. Este vorba despre Mircea Grigore Lazăr la vioara I (care este angajat și tutti în orchestră la vioara I), șeful de partidă de la vioara a II-a - Mateus Mai-Antal, Iulia Goiană (angajată tutti) la violă și Constantin Borodin la violoncel. Iar la clavecin va interpreta Monica Gemene.

Așadar, este prima dată când cântați în această formulă?

Este prima oară când cântăm la Ateneu în această formulă, însă noi am mai cântat la diverse evenimente chiar în București, dar și în țară, cu programe diferite - de la Anotimpurile de Piazzolla, la Balada de Ciprian Porumbescu, Balada de Enescu.

Din programul serii fac parte lucrări foarte cunoscute și iubite de către public, dintre care două compoziții românești - Baladele pentru vioară și orchestră de Ciprian Porumbescu și George Enescu - și ciclul de concerte Anotimpurile de Antonio Vivaldi. Cum s-a conturat acest program?

Eu și maestrul Cazacu l-am ales să fie un program emblematic și, deopotrivă, românesc. Balada de Enescu și Balada de Ciprian Porumbescu ne-am gândit că sunt cele mai cunoscute, dar și cele mai îndrăgite lucrări și vom deschide programul cu acestea. Urmează apoi celebrele Anotimpuri de Vivaldi, cu caracter programatic. Încercăm și anul acesta, în interpretarea mea, să le aducem pe esplanadă, de data aceasta, pentru că, în ediția trecută a festivalului, Josef Spacek le-a interpretat în Sala Mare, iar noi am încercat același lucru pe esplanadă, dar doar două minute, ca un promo înainte de concert. Deci, înainte de concert cu o jumătate de oră, cu Orchestra de Cameră, am ieșit pe trepte și am cântat partea a doua din Iarna, urmând ca după o jumătate de oră Spacek să ne prezinte minunata sa interpretare cu Anotimpurile de Vivaldi.

Și ne-am gândit ca anul acesta tot concertul să fie pe esplanadă, cu sonorizare... publicul și noi să ne bucurăm împreună de această muzică frumoasă.

Așa cum ați menționat, este un concert în aer liber, ce se desfășoară pe esplanada Ateneului Român. Sunt anumite condiții speciale de care trebuie să țineți cont când vorbim despre un concert în aer liber, față de unul derulat într-o sală de concert?

Da, bineînțeles. Din punct de vedere acustic și tehnic este foarte, foarte diferit, pentru că noi, ca muzicieni, și, în special, ca instrumentiști sau soliști de muzică clasică, folosim orice sală pe post de instrument acustic. Noi ne folosim să umplem acel spațiu în care cântăm cu vibrație, cu sunet, să folosim sunetul care se întoarce către noi pe scenă ș.a.m.d. În spațiu deschis, de obicei e un coșmar din punct de vedere tehnic și al sunetiștilor, pentru a forma un sunet foarte echilibrat trebuie egalizate frecvențele medii, grave, acute... Noi suntem foarte dependenți în primul rând de vreme, sperăm să fie favorabilă, și, în al doilea rând, de sunetiști, pentru că vom avea lavaliere, vor fi monitoare și trebuie să reglăm sunetul împreună cu sunetiștii, să ne putem auzi noi între noi foarte clar, iar apoi, sunetul pe care publicul îl percepe să fie cât mai calitativ și mai clar.