Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu dirijorul Sascha Goetzel

Publicat: joi, 22 Iunie 2023 , ora 10.59

Vineri, 23 iunie, are loc concertul ce încheie stagiunea Orchestrei Naționale Radio. Sub bagheta lui Sascha Goetzel, muzicienii vor interpreta Simfonia a III-a de Gustav Mahler.

În primul rând, cum au fost repetițiile până acum?

Ei bine, au fost foarte bine. Simfonia a III-a de Mahler este un monstru frumos al muzicii. Este ceva de descoperit pentru simbolismul muzical, reflectă în mod direct asupra timpului - sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX - ceva ce are legătură cu o gândire apocaliptică. Asta îmi amintește de anumite lucruri pe care societatea contemporană le discută acum. În această simfonie, Mahler reflectă ce simțeau oamenii la finalul secolului al XIX-lea. Era foarte mult naturalism, foarte multă știință, era, de asemenea, filosofia sfârșitului timpurilor, a umanității... Și, după cum știm, din nefericire, în 1914 a început Primul Război Mondial. A fost finalul unei ere, urmat imediat de vremurile groaznice din anii '20, care ne-au dus la cel de-al Doilea Război Mondial, care a fost în multe feluri un moment apocaliptic pentru umanitate. Dacă ne gândim la lumea de astăzi, începând de acum doi sau trei ani, cu criza provocată de pandemie, în care nu am avut grijă unii de alții destul, și acum cu războiul din Ucraina - și multe alte războaie din lume, de care nu ar trebui să uităm - și criza globală legată de încălzirea globală, atunci cred că mulți oameni simt că e foarte multă nesiguranță în legătură cu ce se va întâmpla în următorii ani.

Ce face Mahler este că ne lasă să ascultăm natura, creația vieții, a ființei, a gândurilor lui Zarathustra - cine suntem noi, ce înseamnă să fii om și încotro ne îndreptăm? Răspunsul lui Mahler la întrebările despre viitorul umanității le auzim într-unul dintre cele mai frumoase corale scrise vreodată în muzica simfonică. Ultima mișcare este un coral despre iubire. Astfel, soluția lui Mahler pentru aceste crize - care sunt normale, cred eu, pentru umanitate - aceste răspunsuri sunt regăsite în ultima mișcare, unde ne spune "doar iubiți-vă unii pe alții, iubirea e iubire, doar împărtășiți-o." Deci, sper că poate de această dată ascultă mai mulți oameni.

Cum reușește Mahler să transmită acest mesaj?

Ei bine, Mahler ne spune o poveste despre viață. La începutul simfoniei, ne vorbesc pietrele, căci în gândirea naturalistă, pietrele sunt cele mai vechi elemente de pe pământ. Astfel începe mișcarea, la corni. Este un simbol care se întoarce cu regularitate, deoarece pietrele vor fi, bineînțeles, și după noi. Apoi ne aduce la conflictul obișnuit din muzică - muzica, trebuie să înțelegem, este bazată pe rezolvarea conflictelor. Mahler aduce aceste armonii în crearea pămânului, auzim insectele și apoi auzim și vedem florile și cum viața începe să apară peste tot pe pământ. Și apoi, în mișcările trei și patru, începem să mergem la umanitate, Mahler începe să descrie în simbolismul muzical o ironie sarcastică în umanitate, un fel auto-reflexiv în care nu ar trebui să ne luăm prea în serios. Ceea ce știm cu toții că facem, în mod special în vremurile cu rețelele sociale, elementul narcisistic este mult mai puternic decât a fost vreodată. Toată lumea consideră că poate avea o opinie care să fie validă despre orice. Deși mulți oameni nu au, evident, cunoștințe despre tot. Mahler reflectă asta în muzică, este ironic vizavi de el însuși, arătând că nu e așa mare și ascultă florile, după cum scrie într-o scrisoare. Deci, pentru el este mai important să privești florile, să le vezi în vânt, cum se lasă să fie frumusețe în natură. Ultima mișcare, așa cum am spus deja, este un mare coral, o declarație de dragoste. În orchestră începe doar cu corzile, au idei diferite, însă ajung împreună încetul cu încetul, iar concluzia întregului este - și acesta este simbolismul muzicii - dacă toată orchestra (și avem mai mult de 120 de oameni pe scenă) dacă toți orchestranții se ascultă și vorbesc între ei, vom putea crea ceva frumos. Acesta este mesajul. Cel mai frumos moment al simfoniei se întâmplă, de fapt, în ultimele cinci minute ale acesteia. Are mai mult de 90 de minute, astfel că trebuie să așteptăm pentru a ne înțelege pe termen lung - un alt mesaj foarte clar. Nu ne putem gândi că doar vom apăsa pe un buton și apoi totul va fi frumos, ne iubim unii pe alții și lumea este mai bună. Nu, trebuie să muncim pentru asta, ca în orice relație - fără muncă nu există frumusețe, acesta este un mesaj clar.

Interviu realizat de Petre Fugaciu