Opera Națională Română din Timișoara va prezenta marţi, 20 iunie 2023, un spectacol în cadrul evenimentului "Bucharest Opera Festival".

Mai multe detalii aflăm de la baritonul Cristian Rudic, managerul Operei Naționale Române:

În data de 20 iunie, Opera timișoreană revine în Capitală pentru a participa la Bucharest Opera Festival. Cum este pentru dumneavoastră această revenire, ținând cont și de impresiile de anul trecut când v-ați aflat pe scenă, făcând parte din distribuția operei La serva padrona de Pergolesi?

Pentru noi a fost un eveniment care cu adevărat ne-a dat speranță, pentru că trebuie să fiu foarte sincer, publicul bucureștean a fost un public foarte bun, un public curios, dispus să fie impresionat. Reacția din public știți bine cât de necesară îi este artistului și când vine atât de generos, zici că mai vrei. Auspiciile, din punctul acesta de vedere sunt dătătoare de speranță, mai ales că venim cu un titlu proaspăt; Răzvan Mazilu, Dragoș Buhagiar, Mihnea Ignat sunt maeștrii acestei producții și cu adevărat ne bucurăm tare, pentru că după pandemie ne-am hotărât să ieșim din ea cu un titlu care subliniază masca ce zâmbește, din cele două măști ale teatrului. Balul la Savoy are toate ingredientele unei reușite scenice. Este vorba de dragoste aparent trădată, o lume plină de glamour, lumea art nouveau, lumea femeilor frumoase, lumea în care nu este prezentă falsa pudoare mic burgheză, ci chiar încălcată, dar încălcată cu mănuși și cu fracuri și bineînțeles cu șampanie și stil. Cu drag vă spun că am asistat la un eveniment, la gala UNITER, sub bagheta magică a celor doi, Dragoș Buhagiar și Răzvan Mazilu. Ei au o colaborare îndelungată împreună și se simt reciproc ca pereche, ca oameni de scenă, de știutori de scenă și de cunoscători ai genului. Am ales acest titlu pentru că face cumva podul dintre ceea ce știm noi operetă și cabaret, musical și poate că e germenele a ceea ce urma să devină musical-ul. Nici musical-ul, nici opereta nu mai sunt atât de străine teatrelor de operă, iată și Bucureștiul a făcut un demers mare înspre musical, cu Fantoma de la operă. Nu ne este străin acest lucru și din cauza aceasta am deschis porțile Operei unui public care, dacă vine prima dată spre teatrul liric, zicem că este o intrare foarte bună. Opereta de exemplu, la Timișoara, are o tradiție foarte lungă și noi avem vreo șapte-opt titluri de operetă, cele zise clasice, nu pentru că am trata-o ca pe cenușăreasa operei, ci pentru că știm foarte bine, opereta presupune actori, dansatori și o manieră de cânt elegantă. Este demanding, este un gen care cere foarte mult artistului.

Suntem în anul în care la Timișoara se derulează evenimentele dedicate programului Capitală Europeană a Culturii, iar Opera timișoreană a fost deja implicată în câteva proiecte incluse în agenda acestui program. Care sunt următoarele proiecte ce implică opera?

Un proiect mare de tot este Gurre-Lieder, care va fi făcut în colaborare cu Filarmonica Banatul, dar și cu Opera și Filarmonica din Gera, din Germania; va fi deschiderea stagiunii. Este un proiect cu adevărat gigantic care trebuie să aibă loc și în Germania și aici. Implică foarte mulți instrumentiști, vocaliști, soliști. Gândurile noastre despre capitală europeană știți că nu se opresc la programul capitală europeană. Rostul unei capitale culturale este să lase urme și dacă în 2023 a început ceva, ne gândim și în 2024, în perspectivă ce ar putea să urmeze. Opera se gândește și face deja o reluare a unei opere mai necântate de fapt în România, Adriana Lecouvreur, cu maestrul Bebeșelea la pupitru, cu Ramona Zaharia invitată în data de 30 iunie, ca încheiere a stagiunii curente. În continuare dorim să reluăm Otello, care a fost pusă în 2001 și pe care a cântat-o maestrul Murgu însuși în chip de Otello și subsemnatul în chip de Jago. Dorim să reluăm marile titluri ale literaturii, îndreptându-ne spre 2024, când ne gândim să punem în scenă o nouă Văduvă veselă, un Spărgător de nuci și în continuare, dacă tot este să gândim în perspectivă, vrem să lărgim repertoriul către opera rusă, opera germană - mai puțin reprezentată aici, mai ales opera buffa; ne gândim la Bărbierul din Sevilla, ne gândim la Evgheni Oneghin și la Spărgătorul de nuci ca o punte, cândva să visăm către un Lac al lebedelor. Cam astea sunt gândurile sunt și planurile, unele amânate datorită pandemiei, altele survenite pe parcurs... o Boema în regia maestrului Purcărete a fost discutată de-a lungul pandemiei, după aceea calendarele nu ne-au mai corespuns. Cam acestea sunt visele, năzuințele, dar sperăm și reușitele una după alta în anumită consecuție a treptelor inițierii.