În cadrul Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi are loc astăzi, 26 mai 2023, la Colegiul Noua Europă din București, un simpozion pe tema punctelor de convergență componistică între România și Germania. Printre invitații internaționali se numără și muzicologul Michael Heinemann, profesor la Academia de Muzică Carl Maria von Weber din Dresda, de la care aflați mai multe în următorul interviu.

Domnule Heinemann, sunteți pentru prima dată în România?

Da, și sper să nu fie pentru ultima dată.

Conferința pe care ați susținut-o la Universitatea Națională de Muzică din București, în cadrul Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi, l-a avut în centru pe Heinrich Schütz și s-a intitulat Muzica nouă a unui compozitor vechi. Cum se explică acest titlu?

Foarte des îl tratăm pe Heinrich Schütz ca pe un compozitor vechi care a compus doar muzică veche religioasă. În fotografii și picturi, este prezentat ca un om foarte bătrân. Pentru că a compus multă muzică vocală, fără niciun fel de acompaniament instrumental, tindem să credem că stilul său este unul foarte vechi - cum ar fi stile antico al lui Palestrina și așa mai departe. Ceea ce vreau să arăt - și ceea ce am arătat deja într-o carte pe care am scris-o - este că acest foarte vechi compozitor nu a scris doar într-un stil foarte vechi, ci a încercat să integreze idei noi în această metodă veche. A compus sunetele, le-a folosit pentru a reda un fel de realitate în care să fie conștient de situația pe care dorește să o compună. Dacă ascultăm muzica Pasiunilor, în momentul în care mulțimea de oameni cere crucificarea, observăm că nu este neapărat o muzică frumoasă, ci una realistă. Acest tip de realism nu se explică prin practica veche componistică, ci printr-o idee nouă ce îl face pe Schütz, după părerea mea, unul dintre primii compozitori care au compus sunete.

Heinrich Schütz și muzica veche au fost subiecte care v-au preocupat mult de-a lungul timpului. De altfel, în momentul de față, sunteți profesor la Academia de Muzică "Carl Maria von Weber" din Dresda, unde există și o arhivă dedicată compozitorului. De ce este relevant astăzi studiul muzicii lui Schütz?

Este o întrebare foarte interesantă, pentru că Schütz a murit acum mai mult de 350 de ani. Este cel mai renumit compozitor de muzică de cameră al secolului al XVII-lea și este foarte des considerat tatăl muzicii moderne. Această situație necesită o explicație. Pe lângă faptul că a fost primul compozitor german de anvergură, trebuie să avem în vedere muzica sa - ce era nou în vremea sa și ce putem învăța de la el, în mod special despre gândirea germană - în ce fel poți trasa o legătură între text și muzică. O legătură care nu înseamnă numai simpla așezare a cuvintelor pe muzică, ci este realizată într-o manieră dramaturgică, interesantă.

Este un compozitor original care încearcă să găsească noi idei prin care să așeze textul pe muzică. Asta putem studia în muzica sa, pe care o putem compara cu muzica contemporanilor săi, dar și cu muzica altor secole.

În simpozionul de muzicologie din 26 mai, din cadrul Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi, veți prezenta tema Fragilitatea ca premisă estetică în creația lui Mark Andre. Cum se integrează această temă în subiectul simpozionului ce vizează puncte de convergență componistică între Germania și România?

Primul lucru pe care îl pot spune este că Mark Andre este un compozitor francez, dar a trăit în Germania și îi place să trăiască în Germania. Este pe jumătate german, dacă avem în vedere școlile naționale, dar nu îmi place să fac asta, pentru că ideea de apartenență a compozitorului la o anumită naționalitate, după părerea mea, aparține unui mod de gândire învechit. În vremurile noastre, ceea ce am putea face este să ne gândim la interesele viitoare și la problemele compozitorilor, care sunt de interes pentru toți compozitorii din toate zonele geografice. Proveniența compozitorilor, pentru mine, nu este atât de importantă. Important este să rezolvăm în compoziție problemele de timp, sunet, ritm, metru și așa mai departe - să fie un paradis pământesc al compozițiilor muzicale, și sper ca explicațiile și remarcile mele despre muzica lui Mark Andre să propună câteva idei la care să ne gândim în Conservatoarele noastre, ca să creștem într-un mod firesc, natural.