Carmen Fizzarotti, miercuri va avea loc la Timișoara un eveniment din cadrul proiectului „The Uncertain Four Seasons". V-aș ruga să ne povestiți cum a luat naștere acest proiect și care sunt principalele sale obiective.

Proiectul a luat naștere de la ideea unui grup de oameni de știință și compozitori australieni care au dorit să atragă atenția asupra problemei încălzirii globale. Acest lucru a fost făcut prin reinventarea faimoaselor „Patru Anotimpuri" ale lui Vivaldi. Cum a funcționat acest proces? Ei au proiectat un algoritm care modifică partitura, folosindu-se de predicțiile geospațiale pentru anul 2050, în condițiile în care omenirea nu va contracara fenomenul încălzirii globale. Deci, principala întrebare este ce fel de muzică ar fi compus Vivaldi dacă lumea ar fi arătat diferit și ce fel de anotimpuri ar fi fost exprimate prin muzica sa.

Procesul compozițional schimbă intervalele consonante în unele disonante, iar sarcina mea a fost să creez un nou peisaj pentru fiecare anotimp care sa fie bazat pe orașele incluse pe harta turneului de primăvară al Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene (EUYO), serie de evenimente ce a început pe 15 mai în Polonia, ajunge astăzi, 17 mai, la Timișoara și care va continua la Skopje și Salonic, printre altele. Deci, sarcina mea a fost să inventez o nouă atmosferă pentru muzica lui Vivaldi, transformând-o într-una potrivită realității de astăzi. Pentru că trebuie să fim conștineți că, dacă nu începem să luăm atitudine împotriva problemelor cu care se confruntă planeta, acestea vor lua amploare. Iar acest lucru nici nu este atât de dificil de făcut. O caracteristică umană este imposibilitatea noastră de a ne imagina viitorul din cauza timpului limitat pe care îl trăim pe planetă.

Pentru concertul de la Timișoara principalul obiectiv este conștientizarea urmărilor încălzirii globale în România. Am discutat cu mai mulți prieteni care locuiesc în țara dumneavoastră, iar aceștia mi-au spus că nu există o bună înțelegere a fenomenului.

Cum ați descrie colaborarea cu Hugh Crosthwaite, Akqa și JVM?

Cred că scopul lor este unul foarte important și puternic în 2023, chiar dacă proiectul a luat naștere câțiva ani mai devreme. Scopul proiectului este foarte ambițios și implică 14 mari orchestre din lume. Noi am început de fapt în Veneția în 2021, iar apoi am decis să promovăm această idee în fiecare dintre cele 4 anotimpuri. Pentru acest turneu colaboram cu Orchestra de Tineret a Uniunii Europene.

Relația mea cu Hugh Costhwaite și echipa care a dezvoltat algoritmul a presupus să modific partitura și să dezvolt un nou limbaj și o noua schemă în care să combin algoritmul cu muzica lui Vivaldi și concepția mea componistice. Eu consider lucrarea muzicală un organism viu, iar această sarcină a fost una provocatoare pentru mine.

Care considerați ca este rolul artistului, mai precis cel al compozitorului și al muzicii sale, în manifestările sociale din prezent?

Aceasta este chiar o întrebare majoră pentru că artistul este și a fost dintotdeauna un personaj straniu în lume. El are rolul de a face predicții pentru viitor, având o sensibilitate superioară majorității persoanelor din jurul său. Aș dori să aduc în discuție un citat al maestruluj Krzysztof Penderecki, care descrie exact felul cum privesc eu menirea compozitorului. Citez: „Un compozitor folosește sunetul pentru a scrie o autobiografie, o demonstrație a sinelui și a timpului în care a trăit. În această lume el este un observator și participant la fapte, un comentator al unei realități complexe", am încheiat citatul. Consider aceste vorbe iluminatoare pentru rolul compozitorului în ziua de astăzi. Noi scriem muzică, dar avem nevoie de interpreți care să livreze arta noastră publicului, deci rezultatul este întotdeauna la granița dintre ce scrie compozitorul și ce ajunge la public, dar scopul este să transmitem un mesaj prin muzica noastră, indiferent dacă acesta va ajunge sau nu la public. Dacă dorim să transmitem un mesaj de suflet trebuie să comunicăm foarte bine pentru a face acest lucru posibil.