Pianistul George Todică, recompensat cu Premiului al II-lea la Concursul Internațional "George Enescu", ediția încheiată în 2022, va susține sâmbătă, 13 mai, la ora 19:00, un recital pe scena mare a Ateneului Român. Evenimentul este organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera ca parte a proiectului "Moștenitorii României muzicale" și va fi transmis în direct de postul nostru de radio. 

George Todică, pentru început aș dori să vorbim despre parcursul dumneavoastră profesional. Ați început să studiați pianul de la vârsta de 6 ani, la 8 ani ați participat la prima competiție, ați debutat alături de Orchestra Moldova din Iași la vârsta de 14 ani, sunteți absolvent al Conservatorului Regal din Scoția și ați obținut diploma de artist la Colegiul Regal de Muzică din Londra în 2019. Care a fost momentul definitoriu în formarea dumneavoastră muzicală?

Nu știu dacă pot să pot să pun punctul pe un anumit moment. Posibil să fie chiar la 6 ani, când am început studiile de pian. Frații mei cântau la pian când eram mic, așa că am fost atras de instrument foarte devreme, dar de la primele lecții de pian, am decis în mintea mea de copil de 6-7 ani, da, cam asta vreau să fac. Acel gând mi-a influențat viața. Nu cred că a fost un punct în care m-aș fi gândit că aș fi putut face altceva. Sigur că au fost multe momente când m-am gândit dacă oare merită să mă rup în șapte, dar mereu răspunsul a fost că da, merită.

Știu că la 17 ani ați plecat cu o bursă în Scoția.

Da. Acesta a fost unul din marile momente, pentru a schimba traiectoria unde voi fi stabilit și îmi voi continua studiile. De fapt a început ca un schimb de experiență, să studiez un an în Scoția, dar în acel an de Scoția am descoperit Marea Britanie și în următoarele șase luni am aplicat la Conservatorul din Glasgow, am fost acceptat și mi-am dat seama că OK, mergem așa.

Dintre toți mentorii pe care i-ați avut, care a fost cel care a influențat decisiv parcursul dumneavoastră muzical de până acum?

Am fost foarte norocos, pentru că am avut mentori excelenți de la bun început. Am început pianul cu doamna Silvia Pânzariu de la Iași, ea mi-a fost mentor în primii ani, dar am studiat și cu soțul ei Marin și cu fiicele ei care sunt pianiste foarte talentate; după aceea, și cu soțul Ioanei, Andreei, care mi-a fost ultimul profesor la Iași, iar ei mi-au pus niște baze în tehnica pianistică. Încă am momente când încă îmi amintesc lecții de la 11-12 ani și mă gândesc ce mare dreptate au avut că m-au îndrumat în anumite direcții. În România, o altă mare influență a fost maestrul Iulian Arcadi Trofin, care m-a îndrumat de la vârsta de 12-13 ani. Studiam cu el și cu familia Pânzariu în paralel. Într-un fel, el mi-a făcut deschiderea către lumea din afara României. Am fost în turnee în Italia, în America, datorită forțelor lui artistice. M-am întâlnit cu foarte mulți pianiști cu care am copilărit și acuma încă suntem prieteni și ei sunt pianiști, formați acum, vorbesc de Daniel Ciobanu și Andrei Gologan, cu care am cântat împreună la vârsta de 10 ani și asta mi-a influențat foarte mult drumul și cariera și după aceea, bineînțeles, când am venit în Anglia toți profesorii prin care am trecut, toți au avut o ștampilă destul de mare în formarea și în culoarea pe care o am eu acuma când cânt. De fiecare dată când cânt la pian sunt elemente din interpretarea mea care le pot atribui anumitor profesori și sunt cam toți. De la toți am avut ceva de învățat. Nu pot să spun că am avut un profesor sau un mentor de la care nu am luat nimic. Pot să spun că sunt foarte norocos.

A fi muzician, mai ales pianist concertist implică multe bucurii, împliniri, succese, dar și sacrificii. Au fost momente în care a trebuit să renunțați la ceva drag sufletului dumneavoastră pentru a urma acest drum?

Nu știu dacă au fost momente în care a trebuit să sacrific propriu zis, deși când am crescut, mereu am fost oarecum invidios pe ceilalți prieteni care în timpul verii se duceau și se jucau afară și stăteau ore întregi, iar eu stăteam acasă de plăcere. În special pianul este un instrument foarte solitar și trebuie să fii împăcat cu gândul că vei fi singur într-o cameră timp de șase ore pe zi. Mie îmi plăcea asta, dar mereu am regretat puțin că nu am fost să socializez mai mult și să trăiesc anumite momente copilărești pe care alți copii le-au avut.

Revenind la evenimentul din data de 13 mai, aș dori să vă întreb ce sentimente aveți în legătură cu acest recital și cu revenirea dumneavoastră în România pe scena Ateneului, unde în 2022 ați fost recompensat cu Premiul al II-lea la Concursul Internațional "George Enescu"?

Este o absolută onoare să revin la Ateneu. Va fi a doua oară când voi cânta la București, chiar. Concursul Enescu a fost chiar debutul meu la București și mai ales debutul la Ateneu, deci a fost un val de emoții pe care nu l-am mai simțit așa, niciodată. Bănuiesc că îl voi simți din nou când mă voi întoarce în mai, deci revin cu multă bucurie și sunt onorat că am fost invitat și reușesc astfel să mă reîntâlnesc cu țara și cu publicul românesc.