Vineri, 7 aprilie, dirijorul Rumon Gamba revine la conducerea Orchestrei Naționale Radio într-un concert cu lucrări de Maurice Ravel și Edvard Grieg. Acesta este subiectul discuției pe care Ioana Țintea a purtat-o cu dirijorul britanic Rumon Gamba.

Pentru început v-aș ruga să ne spuneți cum este reîntâlnirea cu muzicenii și care este atmosfera de lucru atunci când repetați un "hit" al muzicii clasice cum este considerat Bolero-ul de Maurice Ravel?

Trebuie să fii foarte atent cu "Bolero-ul" de Ravel pentru că presupune multe părți solistice sensibile și dificile; trebuie să îi incurajezi pe muzicieni să aibe propria viziune a interpretării dar în același timp să pastreze limitele cadrului general. Așadar, este vorba și despre multă psihologie aici. Trebuie să îi ajutăm pe instrumentiștisă se simtă confortabil pentru că aceste momente solistice sunt extrem de dificile. Cel mai greu este să cânți îngrădit de ritmul atât de riguros al percuției. Este ceva cu care nu suntem obișnuiți în mod curent, spre exemplu într-o simfonie există mai multă flexibilitate dar aici totul trebuie să fie strict.

Ce putem descoperi atunci când ascultăm această lucrare arhicunoscută, totuși?

Cred că este una dintre acele lucrări în care trebuie să te lași purtat de muzică, nu poți să intri în profunzimea ei pentru că, în esență, acest "Bolero" este ca un studiu, în care repeți. Este minunat ca vreme de 15 minute să te poți lăsa dus de val, de muzică, să nu te gândești, ci doar să simți.

Seara de la Sala Radio va debuta cu o altă binecunoscută lucrare scrisă de Ravel, este vorba de poemul coregrafic "La valse". Am citit la un moment dat că atunci când Ravel a scris această lucrare era afectat de anii primului razboi mondial și de moartea mamei sale. Putem simți această răscolire sufletească în muzica lui Ravel?

Da, absolut! Este una dintre cele mai sentimentale lucrările scrise de Ravel. În această muzică poți să simți tot ce s-a distrus în secolul trecut, Ravel a imaginat toate dramele războiului într-o formă tipică de vals. Este ca un vârtej de emoții care se amestecă în aer, iar în final este ca o anihilare, o dispariție a trecutului. În esență este o lucrare extrem de turbulentă.

Alături de cele două lucrări de Ravel publicul va mai putea asculta și Concertul în la minor pentru pian și orchestră din creația lui Edvard Grieg. Cum priviți această alăturare?

Nu am mai experimentat această asociere până acum. De fapt, Grieg și Ravel sunt doi compozitori care au creații orchestrale pline de culoare. Desigur, Concertul de Grieg este o lucrare binecunoscută dar nu ar trebui să ne complacem cu acest aspect ci dimpotrivă, să gândim că este mereu ceva nou de descoperit. Găsești mereu alte semnificații dacă atunci când abordezi lucrări de Grieg o faci de parcă ar fi pentru prima dată. În concluzie, vom prezenta publicului o muzică plină de culoare.