Domnule Toufic Maatouk, reveniți la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio. Cu ce gânduri vă întoarceți la conducerea ansamblului?

În fiecare an mă întorc în România, la pupitrul dirijoral al Orchestrei de Cameră Radio, și sunt foarte bucuros să îi reîntâlnesc pe acești muzicieni pe care îi consider prietenii mei, încă din 2017. Fiecare revenire a mea este marcată de entuziasm pentru că aceste întâlniri nu sunt doar despre muzică, ci și despre prietenie și o muzică foarte bună. Aștept cu nerăbdare concertul din 29 martie, când vom aduce în fața publicului un program foarte special și diferit de cele prezentate în anii precedenți.

De ce ați ales să alăturați două lucrări din creația lui Domenico Cimarosa cu Requiemul în do minor de Antonio Salieri?

Ideea de la care am pornit a fost ca programul să se bazeze pe ideea de contrast, idee ce se regăsește în lumea în care trăim, care este construită pe contraste. Spre exemplu, opoziția dintre timpurile grele, de război din anumite locuri și altele în care este pace. Deci, conceptul de la care am plecat a fost să creăm un contrast între cele două părți ale concertului nostru. În prima parte vom avea opera într-un act "Maestro di cappella" de Domenico Cimarosa, personajul principal dând senzația unui om foarte serios, dar descoperim că seriozitatea sa poate genera mult amuzament.

Apoi, în partea a doua, am dorit să prezentăm o muzică sobră, despre oameni care mor și se odihnesc în pace și despre speranța lor de a fi salvați. Iar în Requiemul în do minor de Antonio Salieri se regăsesc chiar cuvintele „Salva me". În această lucrare sunt prezente atât sentimentul de teamă de sfârșitul lumii, cât și speranța că salvarea va veni de la Dumnezeu. Requiemul de Salieri este unul foarte special deoarece compozitorul l-a conceput pentru propria înmormântare. Din acest motiv, cred că ilustrează foarte bine teama sa personală legată de moarte, iar nota luminoasă de la final ne duce cu gândul la faptul că a ajuns în rai.

Așa că am dorit să aduc în acest concert contrastul dintre amuzamentul operei „Il Maestro di cappella" și tristețea ultimei lucrări, amândouă făcând parte deopotrivă din viața noastră. De aici a venit ideea programului.

Cum au decurs repetițiile alături de Corul Academic Radio?

Îi apreciez foarte mult pe fiecare dintre cântăreții din cor, colaborarea noastră începând chiar din 2017. Împreună am adus pe scenă multe premiere. Deoarece baza mea profesională este de cântăreț și datorită experienței mele cu muzica vocală și dirijatul de cor, relația mea cu ansamblul coral este o parte foarte specială din formarea și cariera mea. Deci, colaborarea noastră este o plăcere deoarece am contact cu muzicieni foarte dedicați, care vor să împărtășească muzica publicului, iar sonoritatea ansamblului, pregătit de maestrul Țuțu, este una impresionantă. De fiecare dată când mă întâlnesc cu membrii Corului Radio, descopăr lucruri noi și sunt foarte bucuros să am ocazia să colaborez cu acești muzicieni.

Cum decurge colaborarea cu baritonul Riccardo Novaro?

Mă aflu la prima colaborare cu Riccardo și sunt foarte bucuros. Îl cunosc de la Viena, dar aceasta este prima dată când facem muzică împreună. Repertoriul este unul foarte special, iar la repetiții cu toții ne-am simțit foarte bine. „Il Maestro di cappella" este o operă care răspândește veselie și sunt sigur că va fi foarte apreciată de public.