În 29 martie, conferința "Muzica și spectacolul" este susținută de Ioan Holender, în dialog cu Sever Voinescu. Momentele muzicale ale evenimentului sunt susținute de soprana Aida Pascu, violonistul Valentin Șerban, violoncelistul Ștefan Cazacu și pianistul Gabriel Gâțan. Detalii la https://www.fge.org.ro/calendar.

"Modelele de comunicare dintre oameni sunt foarte diverse, din răstimpurile antice și până astăzi. De comunicat s-a comunicat întotdeauna. S-a comunicat prin desene, s-a comunicat prin pictură și continuăm pe drumul civilizației noastre, până s-a găsit vorba, comunicatul prin vorbă - cel mai răspândit, însă îngustat determinat de limbile naționale.

O limbă internațională nu există. S-a încercat pe timpuri, nu foarte demult, după al doilea război mondial, s-a încercat limba esperanto, care era o limbă mondială. Eu, pe vremea aia, aveam vreo 10-12 ani, m-am gândit că era o idee extraordinară să faci esperanto, nu mai trebuie să înveți nici o limbă, toată lumea vorbește aceeași limbă. Partidul comunist, adică ideologia marxistă a fost total contra acestei esperanto; a fost și interzisă. Noi am învățat limba rusă. În fine, altă poveste.

Deci, limba este o îngustare a posibilităților de comunicare. Este scrisul, sunt scrisorile, care după cum știți, doamnelor și domnilor, sunt pe cale de dispariție și înlocuite cu acest îngrozitor email în care se scrie neglijent, în care se scrie cu greșeli, gramatica nu contează... dar, mă rog, e și asta un mod de comunicare astăzi.

Celălalt - general, respectat, slăvit - este cântatul. Adică, comunici prin cântat. Este o treaptă superioară a vorbitului și cea mai pură, cea mai curată, este prin corpul tău însuși, este dansul. Dansul este comunicarea cea mai înaltă, cea mai fină care există.

Dar, eu vreau să vorbesc despre cântăreți, despre cântărețul de operă și despre actorul de teatru. A ieși pe scenă, a fi aici, în acest fantastic lăcaș al culturii, în acest Ateneu, cântând, neavând nici un instrument, neavând nici un fel de ajutor decât corpul tău, decât vocea ta, este ceva divin aș spune, fără nici o exagerare. Ca prin propriul tău corp, prin ce ți-a dat ție Dumnezeu și prin ce ai învățat, bineînțeles, cântând să povestești ceva, cântând să transmiți sentimente... Cântatul e absolut comunicarea muzicală superioară. După aia urmează instrumentele. Dar cu cântatul ce reușești, dar e și cel mai ingrat, e și de cea mai scurtă durată, cu cei mai mulți ani de învățătură necesară înainte și de timpul de a derula această meserie cel mai scurt. despre asta și altele continuăm împreună cu prietenul meu Sever Voinescu."