"Flute Lab", cel mai recent proiect al flautistului Matei Ioachimescu, derulat împreună cu cei din "The Romanian Flute Ensemble", prezintă, în perioada 11 - 23 martie 2023 o serie de concerte cu titlul "inSuflu" în opt orașe din România. Mai multe detalii de la apreciatul flautist, cu care a stat de vorbă Ioana Țintea:

Matei Ioachimescu, înainte de toate, v-aș ruga să vorbim despre cel mai recent proiect al dumneavoastră și anume Flute Lab. Cum s-a conturat ideea acestui proiect?

Un proiect la care visam de mult. Punctul de pornire au fost cele două pasiuni ale mele, cea a cântatului la flaut și cea a predatului, iar de câțiva ani de zile construiesc împreună cu studenții mei un loc, o oază de educație aliniată la standarde internaționale de interpretare la Facultate de Muzică și Teatru din Timișoara. Îndrăznesc să cred că este, poate sigurul loc unde acest instrument, flautul, se poate învăța așa cum îi stă bine, așa cum îi este locul în societatea vest europeană. Și am așteptat o perioadă să vedem cum evoluează lucrurile și iată că a sosit momentul în care, cu ajutorul unor finanțatori extraordinari și partenerii noștri, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică din Timișoara, Clubul Rotary Opera ș.a.m.d., plus toți partenerii noștri locali, a venit momentul să construim un program minunat împreună cu șase flautiști extraordinari, sunt studenții mei, un program care reunește foarte multe componente. Una dintre cele mai importante este cea de a aduce muzica nouă, așa cum îi șade bine flautului, în locurile cele mai diverse din România. Pentru asta am creat un apel de lucrări și sunt patru compozitori din zona de muzică cult-contemporană care au răspuns chemării noastre și ne-au dedicat lucrări cu influențe din muzica de rock, de jazz, toate cu niște sonorități foarte speciale. Prin urmare, un ansamblu format din șapte flautiști, gama completă de flaute, de la flautul bas la piculină devine deodată o miniorchestră mobilă. Poate fi adusă în cele mai interesante locuri din țară. Așa a și pornit de fapt cumva ideea acestui proiect, de a aduce nu numai în orașe mari, în orașe cu o viață culturală intensă, dar și în locuri unde oferta culturală este ceva mai restrânsă. Bunăoară mergem la Bistrița, mergem la Focșani, o premieră la Teatrul Municipal și de-acolo la Brașov. Până la urmă s-au strâns opt locuri pe care le vom vizita. În plus, alături de studenții mei ne-am gândit să lărgim cumva sfera educațională și să oferim, cu ajutorul partenerilor noștri, șapte masterclassuri în care vom asculta tineri flautiști din toată țara. Acești tineri au raspuns într-un număr neașteptat de mare. Prin urmare avem două zile de masterclass, la București, la Liceul "George Enescu", avem două zile de masterclass la Cluj, la Colegiul de Muzică "Sigismund Toduță". În fiecare oraș în care vom poposi vom face cunoștință cu tinerii flautiști, în speranța că mesajul nostru va ajunge mai aproape de acești tineri și de ce nu, să-i convingem că acest instrument merită o atenție deosebită și că merită să-l studieze la niște standarde internaționale.

Propuneți un program divers, în care sunt incluse și câteva lucrări ce vor fi prezentate în primă audiție, special scrise pentru seria de concerte „inSuflu”. Despre ce este vorba mai exact?

Da, și patru compozitori români, Gabriel Mălăncioiu, George Păiș, Alin Chelărescu și Ciprian Pop, care vin nu numai din spații geografice diferite din România, ci și din zone stilistice diverse. Asta ne-a bucurat foarte mult. Ei au înțeles ideea programului nostru și anume cea de a reprezenta sonorități noi, speciale, unui public poate mai puțin obișnuit cu genul acesta de muzică. Prin urmare, în mâinile acestor creatori piesele devin foarte atractive, pline de umor, de ritmuri. Este un program care incită, care atrage foarte tare. Ei folosesc foarte multe dintre tehnicile extinse, o condiție a acestui proiect, de a-i provoca pe cei de pe scenă și pe cei care ne ascultă la noi tendințe, la noi abordări, la noi tehnici. Prin urmare, patru compozitori în primă audiție iată, un privilegiu pentru publicul din România să fie de față la primele audiții ale unor compozitori contemporani cu ei. 

Care ar fi secretul unei colaborări de succes între profesor și discipolii săi și care sunt cele mai mari satisfacții ale unui astfel de parteneriat?

Este o chestiune foarte complexă. Pornește în primul rând de la un respect reciproc solid, pornește de la faptul că îi apreciez și îi ghidez în cariera lor, ca și cum ar fi deja profesioniști. Încerc să le ofer experiența totală, inclusiv în ceea ce privește acest proiect, a fost extraordinar să-i provoc să se organizeze singuri, să-și organizeze propriile repetiții, propriul timp de studiu, ba chiar și promovarea propriului proiect. După zeci și zeci de ore de repetiții individuale și împreună, iată că și-au găsit timp să împartă afișe prin tot orașul, să se ocupe de social media. Prin urmare, o experiență completă, pe de altă parte, însă sigur, ceea ce așteaptă ei de la mine este un ghidaj din punct de vedere tehnic, având în vedere faptul că este locul unde noi schimbăm informații de ultimă oră. Cu toții știm că acest instrument, flautul, nu are o tradiție foarte bogată, el este un instrument modern. Noi nu am avut vreodată o școală pentru acest instrument, nici nu aveam cum, România era un spațiu închis, fără acces la informații. Profesori din România și-au dat toți silința, au încercat să creeze un spațiu adecvat flautului. Orice fel de școală se bazează pe un schimb de informații, la care noi, din păcate nu am avut acces. Iată că în ziua de astăzi putem visa, nu la o școală românească de flaut, pentru că școli naționale nu mai există, dar la această școală, a cântatului foarte bine la acest instrument, așa cum o întâlnim în cultural vestică și îndrăznesc să cred că pornind de la acest flux informațional, de la aceste discuții libere și aceste momente de cugetare asupra soluțiilor cele mai bune, mai este aspectul acesta al interesului reciproc pentru acest instrument.