O artistă rafinată, apreciată pe marile scene ale lumii atât în repertoriul de operă cât şi în cel concertant, soprana Valentina Farcaş este cunoscută publicului român în special prin intermediul transmisiunilor noastre internaţionale. Fiică a regretatului tenor Florin Farcaş (valoros solist al Operei bucureştene), Valentina Farcaş a absolvit pianul la Liceul de Muzică "George Enescu" din Bucureşti, fiind apoi studentă a Conservatorului din Capitală, tot la pian. În timpul studenţiei a început să studieze canto clasic, mai întâi cu tatăl ei, apoi cu profesoara Rodica Crenicean. Şi-a finalizat studiile la Universitatea de Arte Folkwang din Essen, Germania. Încă din timpul studenţiei a început să evolueze ca solistă de operă, apoi a avut câteva angajamente de mai lungă durată în Germania, iar de un timp lucrează ca freelancer, având colaborări în Europa şi Statele Unite ale Americii.

Soprana Valentina Farcaş mi-a acceptat invitaţia de a ne acorda un interviu, primul oferit postului nostru de radio. L-am înregistrat cu două zile înainte de concertul din 2 martie 2023 de la Copenhaga, eveniment pe care îl transmitem în direct:

În primul rând, vă mulţumesc că aţi acceptat să ne oferiţi acest interviu!

Cu mare bucurie.

Aţi revenit la Copenhaga pentru a interpreta partitura solistică din Recviemul de Brahms. Dar nu este prima colaborare pe care o aveţi cu ansamblul danez. Cu un an în urmă aţi fost solista concertului ce a avut în program Simfonia a II-a "a învierii" de Mahler. La conducere s-a aflat maestrul Fabio Luisi, cel care dirijează şi concertul de acum. Atunci, ca şi acum, Radio România Muzical a transmis în direct primul concert din serie. Aş vrea să ştiu cum priviţi colaborarea cu acest ansamblu, dar şi cu maestrul Luisi, cu care aţi avut numeroase alte colaborări?

După experiența minunată din stagiunea trecută, cu Simfonia a II-a de Mahler, m-am reîntors acum cu mare plăcere să interpretez aceste două concerte cu Recviemul de Brahms, un repertoriu din punctul meu de vedere ideal pentru ansamblul danez. După ce am interpretat împreună Simfonia a II-a de Mahler, pot să spun că ansamblul danez excelează în profunzimea interpretării. Este un ansamblu de cor și orchestră foarte compact. Cât despre maestrul Luisi, colaborăm de mulți ani împreună, este unul dintre dirijorii care reușește să picteze cu modul în care dirijează și cu sensibilitatea lui, culorile sunetului, frazele. Reușește să inspire, ceea ce este foarte important pentru mine ca artistă.

Revenind la concertul de acum, ce are în program "Un recviem german" de Johannes Brahms, vă rog să ne spuneţi cum percepeţi dumneavoastră această partitură? Ştim că Brahms a compus secţiunea ce include solo de soprană după ce prezentase în public o primă versiune a lucrării, iar această nouă parte a fost plasată ca fiind a cincea din cele şapte ale recviemului.

Recviemul de Brahms este o piesă pe care am interpretat-o foarte des, este o piesă de suflet pentru mine. Este o compoziție foarte complexă, care are un doliu profund în fundal. Într-adevăr, la o lună după premieră, Brahms a compus această arie pentru soprană și cor și i-a dat un loc de onoare. Este plasat exact în centrul compoziției. Este a cincea mișcare și este cum am spus, sufletul acestui recviem și din punctul meu de vedere o sursă de inspirație a fost cu siguranţă pierderea prietenului lui cel mai bun, Robert Schumann și după mulți ani, moartea mamei sale care i-a purtat o mare suferință, iar eu am o interpretare foarte personală a acestei arii. Este personificarea mamei care apare din ceruri, din eternitate și care aduce mângâiere și confort, așa cum doar o mamă știe să facă. Te încurajează și aduce speranță, reușește să treacă de la tristețe la mângâiere, la confort și să-ți aducă o bucurie veșnică. Aceasta este interpretarea mea, unde, sinceră să fiu, în timp ce cânt, îl simt pe tata foarte mult.

Şi pentru că aţi menţionat acest detaliu, aş vrea să evocăm, pe scurt, momentul în care aţi fost invitată a Operei Naţionale Bucureşti în decembrie 2011. Aţi interpretat-o pe Gilda în cadrul unei reprezentaţii speciale a operei Rigoletto de Giuseppe Verdi; un spectacol dedicat tatălui dumneavoastră, regretatul tenor Florin Farcaş, un valoros solist al Operei bucureştene. Ce amintiri păstraţi?

A fost un spectacol foarte emoționant din toate punctele de vedere. Prin tatăl meu am descoperit pasiunea pentru operă și harul de a cânta. De mică veneam cu tata la repetiții și eram prezentă la toate spectacolele sale, vibram în public cu el. Chiar și astăzi mă simt foarte legată emoțional de Opera din București, îmi amintesc de parfumul particular al costumelor, iar când am interpretat Gilda am cerut cabina tatălui meu, o cameră mică, unde mă simțeam întotdeauna acasă și care m-a ajutat foarte mult în timpul spectacolului în care am interpretat Gilda. A fost o mare bucurie și foarte emoționant să fiu pe scena Operei din București, locul unde tatăl meu a interpretat așa de multe spectacole și roluri minunate, în compania marilor artiști din generația de aur.

Ascultătorii noştri cunosc date despre activitatea dvs. din cadrul ştirilor pe care le-am realizat de-a lungul timpului, anunţând prezenţa dumneavoastră pe diferite scene ale lumii. Vă rog să ne împărtăşiţi câteva detalii despre ce include agenda dumneavoastră în continuare. Aveţi în plan şi noi debuturi?

În stagiunea actuală, dar și stagiunea următoare susțin o activitate artistică mult mai echilibrată. După doi ani de pandemie, în sfârșit, este o activitate artistică echilibrată între concerte simfonice și operă. Mă reîntorc la Hong Kong, unde interpretez din nou Recviemul de Brahms, la Tokio, unde mă așteaptă Mahler cu Simfonia a VIII-a, o lucrare fenomenală. Debutez în Torino în opera La rondine de Puccini, mă reîntorc la Zurich cu opera Cosi fan tutte de Mozart, urmând o colaborare cu Orchestra Simfonică din Dallas, unde o să interpretez Woglinde și Waldvogels în operele de Wagner - Amurgul zeilor, Aurul Rinului și Siegfried. Trebuie să spun că în timpul pandemiei am început să mă dedic și repertoriului de lied, în particular Richard Strauss. Cam acestea ar fi planurile mele, deocamdată.