Muzicianul va conduce joi și vineri, 16 și 17 februarie 2023, Orchestra Filarmonicii „George Enescu”.

Domnule Bebeșelea, cum ați descrie lucrarea Atmosphères de György Ligeti și când v-ați întâlnit prima dată cu aceasta?

În primul rând aș vrea să specific faptul că această lucrare am ales-o prin prisma faptului că sărbătorim centenarul lui György Ligeti. Acesta s-a născut în urmă cu 100 de ani la Târnăveni și a ajuns unul dintre cei mai influenți și mai importanți compozitori ai secolului XX. Prima sa lucrare majoră care a pătruns în repertoriul ansamblurilor de renume internațional a fost această lucrare, Atmosphères. Piesa a ajuns atât de celebră într-un timp foarte scurt, încât a fost utilizată de celebrul regizor Stanley Kubrick, în filmul din 2001, Odiseea spațială, un film care a și primit mai multe premii Oscar. După acest film, chiar dacă muzica a fost utilizată fără acordul lui Ligeti, acesta a fost pur și simplu, aruncat, să spunem în pop culture și a devenit o persoană extrem de influentă în tot ceea ce implică avangarda muzicală de după anii '60-'70 și a rămas unul din marii inventatori sonori ai finalului de secol XX, începutului de secol XXI. Bineînțeles că această lucrare am ales-o și ca partener, să-i spunem, cuplul perfect cu Planetele lui Gustav Holst, pentru că ambele lucrări descriu stratul spațiului cosmic și, atunci, bineînțeles că cele două lucrări sunt un cuplu perfect într-un astfel de program, pornind de fapt, nu de la Planetele lui Gustav Holst în construcția acestui program, ci de la centenarul lui Ligeti. Piesa lui Ligeti este o piesă extrem de spectrală, o piesă prin care acesta și-a dezvoltat propriul concept pe care l-a denumit micropolifonie, în care fiecare muzician din orchestră are cu totul altceva de cântat. Sunt 14 divizii la vioara întâi, 10 divizii la viole, sunt foarte amănunțite și filigranate scriiturile pe care individual, fiecare instrument le cântă. Această piesă a fost scrisă și în urma unor calcule fizico-acustice extrem de interesante pentru a denota și pentru a prezenta acest sunet spațial pe care și-l închipuia Ligeti. Se apelează la tot felul de efecte și tot felul de tehnici componistice pe care Ligeti le-a dezvoltat în special pentru această piesă. Așadar, este o lucrare absolutamente inedită și care, repet, l-a adus pe Ligeti în centrul atenției, nu doar cel al muzicii clasice, ci chiar și în lumea muzicii de film.

Cum decurge colaborarea cu pianistul Federico Colli?

Pianistul Federico Colli este un muzician extrem de fascinant și un căutător al sunetelor. Este lucrul care m-a bucurat pentru că acest concert de Beethoven este la granița mai multor structuri stilistice, este deopotrivă clasic, deopotrivă revoluționar și putem să-i spunem că este de-a dreptul meteoric. Lucrul acesta m-a determinat să-l aleg pentru acest concept spațial al concertelor de joi și vineri. De ce spune meteoric? Pentru că din prima secundă se observă stilul revoluționar al lui Beethoven, dar fără să încalce regulile convenționale ale clasicismului. De aceea, colaborarea cu Federico Colli nu poate decât să mă bucure și să mă entuziasmeze pentru cele două concerte.

În calitate de dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii, cum ați descrie ansamblul și relația dumneavoastră cu acesta?

De fiecare dată revin la orchestrele entuziaste cu dorința de a crea programe cum este cel din această săptămână și asta mă și provoacă să aduc întotdeauna repertorii noi și nu numai repertorii noi, ci și conexiuni cât mai inedite și cât mai noi pentru a spune o poveste, atât din punct de vedere muzical, cât și, mai ales, în spatele muzicii. Lucrul acesta cred că este extrem de important, iar cu un ansamblul ca Filarmonica „George Enescu” este un lucru foarte ușor de realizat. Aș mai menționa un aspect care ține tot de acest concept și de poveste, iar aici mă bucur foarte mult că Filarmonica „George Enescu” a îmbrățișat această idee; la pauză vom realiza o altă piesă de György Ligeti, Poemul simfonic pentru 100 de metronoame. Această lucrare a fost scrisă de compozitor, după cum spune și titlul, pentru 100 de metronoame, dar noi vom realiza o versiune, să-i spunem, stilizată a acestei piese, în care invităm spectatorii în foaierul Ateneului să devină interpreți în această lucrare care se va desfășura în timpul pauzei concertului. Nu pot decât să mă bucur de faptul că această deschidere este oarecum tipică pentru Filarmonica „George Enescu” și pentru colegii mei din orchestră care doresc să prezinte publicului un concert cât mai special.