În 18 noiembrie va începe turneul "Wind, Water, Earth by Dan Popescu", susținut de violonistul Alexandru Tomescu, pianista Sînziana Mircea și violoncelistul Ștefan Cazacu. Aflăm detalii despre lucrările incluse în recital de la Alexandru Tomescu.

Domnule Alexandru Tomescu, ce v-a convins să vă alăturați proiectului "Wind, Water & Earth" by Dan Popescu?

E un proiect foarte îndrăzneț pentru că propune publicului o serie de prime audiții. Sunt niște lucrări compuse de Dan Popescu pentru vioară și pian, violoncel și pian sau pentru trio (vioară-violoncel-pian), lucrări cu care am simțit că rezonez. Sunt extrem de romantice în scriitură. Și, practic, acest turneu este o continuare a primului pe care l-am început în primăvară. Toată lumea a fost entuziasmată, mulți oameni au întrebat de ce n-am ajuns și la ei, și-atunci am decis să continuăm și să facem și etapa de toamnă.

Titlul turneului înseamnă, evident, "Vânt, apă și pământ", cele trei elemente esențiale care l-au inspirat pe Dan Popescu. Chiar a și atribuit fiecăruia dintre instrumente unul dintre cele trei elemente. Așadar, este mult mai mult decât muzică în ceea ce cântăm noi pentru publicul care vine la concerte.

Care au fost impresiile la prima citire a lucrărilor incluse în proiectul "Wind, Water & Earth"?

Sunt niște lucrări foarte spectaculoase, extrem de minuțios scrise - aici se simte înclinația către exactitate a lui Dan Popescu. El este de profesie inginer, dar studiază compoziția de mulți ani de zile, cântă și la pian... A fost foarte interesant tocmai să-l cunoaștem personal pe Dan Popescu fiecare dintre noi, pentru că astfel ne-a explicat fiecăruia dintre noi ce înseamnă, la ce s-a gândit, ce a simțit când a compus fiecare dintre lucrări și, în felul acesta, am putut să ne conectăm mult mai bine cu sensibilitatea sa și cu sensibilitatea lucrărilor.

Care sunt, așadar, provocările și oportunitățile care vin odată cu interpretarea partiturilor într-o așa de strânsă legătură cu compozitorul?

Pe de-o parte, este un mare privilegiu să poți dialoga cu compozitorul - lucrul acesta nu mai e posibil cu Mozart, cu Beethoven sau cu George Enescu. Sigur, este și o mare responsabilitate, pentru că nici cea mai mică notă nu poate fi greșită pentru că el știe pe fiecare - fiecare notă, fiecare pauză, fiecare sincronizare trebuie să fie exact acolo, la locul ei. Bucuria cea mai mare este atunci când văd emoția din ochii lui Dan Popescu la sfârșitul concertului. Câteodată este chiar cu ochii în lacrimi de atâtea emoții, de atâta trăire... Muzica vorbește direct sufletului și este, într-adevăr, ceva cu totul special să poți cânta o muzică compusă chiar atunci, cu compozitorul în sală. Toată lumea importantă este reunită acolo.

Care este parcursul muzical al lucrărilor interpretate? Sunt gândite ca un ciclu ori ca piese de sine stătătoare?

Ele pot fi cântate și individual, bineînțeles. Însă noi, pentru programul acesta de turneu le-am gândit într-o anumită succesiune. Sunt câteva piese de vioară, pe urmă, de violoncel, apoi cântăm împreună, și iarăși... este o variație continuă a distribuției muzicale. Și, evident, terminăm cântând toți împreună. Avem și o piesă de bis foarte frumoasă, făcută special pentru turneu și... aștept cu mare nerăbdare primele concerte.

Formula vioară, pian, violoncel este una dintre structurile camerale clasice. Cum ați descrie rezultatul integrării acestei formule într-o partitură contemporană?

Este o alegere foarte înțeleaptă, aș putea spune, pentru că, practic, vioara și violoncelul împreună cu pianul pot reda aproape toate sonoritățile unei mici orchestre. Lucrările sunt post-romantice, aș spune, pentru că aceasta este și firea lui Dan Popescu - un compozitor extrem de sensibil și expansiv. Și cred că expresivitatea viorii, timbrul mai grav al violoncelului și toate registrele pe care le acoperă pianul... toate lucrurile acestea puse împreună nu pot funcționa decât foarte bine.