Joi, 20 octombrie 2022, de la ora 19.00 va avea loc, la Librăria Humanitas Cişmigiu, lansarea volumului "Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana" de Pascal Bentoiu. Vor vorbi Ioana Bentoiu - fiica muzicianului, semnatară a prefeţei şi a unei note asupra ediţiei, Cristina Comandaşu - manager Radio România Muzical şi Ioan Stanomir - critic literar, publicist și politolog.

Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana este volumul pe care îl veți lansa joi seară. Această istorie trăită este redată în patru scrisori ce v-au fost adresate de tatăl dumneavoastră întrucât i-ați cerut acest lucru și, astfel, putem cunoaște acum viziunea lui Pascal Bentoiu asupra vieții în România atât înainte de instaurarea regimului comunist, cât și în deceniile următoare, până în anii '90 ai secolului trecut. Cum s-a născut această dorință a dumneavoastră de a deține în scris aceste memorii?

Tata era un umanist, cunoștea limbile și literaturile vechi, cunoștea istoria, cultiva valorile umane și punea omul în centrul lucrurilor. Miza pe inteligența omenească și pe capacitatea lui de autoperfecționare. Deci, având în vedere și capacitatea lui de analiză, de sinteză și inteligența lui, tata ar fi putut face orice altă meserie - în domeniul dreptului, politicii, istoriei sau scrisului. Bineînțeles că nu era vorba să facă drept sau politică în anii comunismului, iar pasiunea pentru muzică a fost predominantă. Dar cu tatăl meu se putea vorbi despre absolut orice. Vorbeam despre muzică, dar vorbeam despre foarte multe alte lucruri și avea prieteni din toate domeniile - literatură, artă teatrală (pentru că făcuse muzică de scenă la 30 de piese de teatru și avea prieteni regizori și actori), muzicieni foarte mulți, pictori. Erau oameni care veneau la noi în casă sau la care mergeam și asistam eu, ca copil, la foarte multe conversații, discuții foarte interesante, care depășeau cu mult cadrul muzical.

Așadar, Pascal Bentoiu - compozitor și muzicolog, recunoscut drept cel mai important expert pe plan internațional în creația enesciană - a fost și un intelectual cu o cultură vastă și în alte domenii decât cel muzical. Astfel, volumul oferă informații prețioase cu date exacte atât pentru istoria muzicii românești, cât și pentru alte domenii de activitate. Cum recomandați dumneavoastră această carte atât muzicienilor, cât și cititorilor de alte profesii?

Eu l-am determinat pe tata să-mi scrie aceste scrisori fiindcă el era cunoscător a istoriei României și tot ce a scris acolo este din memorie - o memorie cu totul excepțională. Deci, mie-mi intra pe-o ureche, îmi ieșea pe cealaltă și i-am spus la un moment dat, "Tata, te rog, scrie-mi! Pentru că eu sigur că pot să-mi procur cărți, dar am mai multă încredere în ce-mi spui tu." Și-atunci, pe el l-a tentat ideea. Astea nu sunt scrisori ca toate celelalte pe care mi le-a scris, care sunt enorm de multe în cei aproape 30 de ani cât am stat în Elveția, aceste scrisori sunt de altă natură. L-am rugat să-mi scrie istoric, să facă ceva sistematic - ceea ce a și făcut - cu câteva adăugiri ale mamei mele, care a pus câteva anexe bătute la mașină. Sigur că textul ăsta este făcut să fie citit, dar el nu s-a gândit că va fi publicat. Să fie citit de un cerc de prieteni, de un cerc restrâns... și a făcut-o într-un fel foarte sistematic, cu scrisul lui acela mărunt și aproape fără ștersături - ceea ce este o performanță, dar tata așa era. Eu am vrut să rămână de la el și altceva decât cărțile de muzicologie sau lucrările de muzică.

Mă bucur că ați amintit și de mama dumneavoastră, Anie Bentoiu - scriitoare și traducătoare, cea care a scris și volumul Timpul ce ni s-a dat. Așadar, o regăsim și în cadrul istoriei trăite prin intermediul unor anexe. Ne puteți preciza despre ce este vorba?

Ei au trăit o epocă istorică tragică, în care s-au întâmplat atâtea lucruri. Erau foarte tineri când totul s-a dărâmat în jurul lor. Ei s-au cunoscut când aveau mai puțin de 20 de ani, la Facultatea de Drept, după care, toată viața i-am auzit vorbind de istorie, de evenimente politice, de cărți ș.a.m.d. Deci, sunt diferențe mari între cartea mamei, care este gândită drept carte, care e foarte mare, care a necesitat cercetare multă în biblioteci, confruntarea acestui text cu istorici care au vorbit despre carte și cu care mama s-a lămurit în anumite domenii... în timp ce scrisorile lui tata sunt spontane, sunt făcute din memorie, dar arată capacitatea lui de analiză și de sinteză. Aceste mici anexe sunt câteva texte care au doar 2-3 pagini.

Titlul l-am dat eu, "Istorie trăită". E o carte de istorie, autobiografică. Este un text pe care foarte mulți tineri ar trebui să-l cunoască - tineri și mai puțin tineri - fiindcă, într-adevăr, sintetizează istoria României cam din anii '30 (tata s-a născut în 1927, deci din copilăria lui) și până după evenimentele din 1989, până prin anii 2000. Ultima scrisoare este din 2004. A început din 1994 până în 2004 ca să-mi facă un tablou oarecum general. Se citește ca un roman polițist.

Invităm ascultătorii la lansarea de joi seară de la Librăria Humanitas Cișmigiu, dar mai ales să achiziționeze "Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana" fie din librării, fie online. Nu aș vrea să închei fără să vă întreb dacă mai aveți în plan vreo nouă apariție editorială?

Am în plan mai multe lucruri. mai întâi, cele două cărți de muzicologie ale lui tata, care sunt Imagine și sens și Gândirea muzicală; vor fi republicate în curând la Editura Eikon. Și mă bucur foarte mult pentru că demult nu se mai puteau găsi. Scriu și eu despre foarte mulți oameni pe care i-am cunoscut grație părinților mei și cred că acest lucru când va apărea va fi și un fel de completare atât a cărții mamei, cât și a lui tata, fără să-mi acord mie vreo pretenție deosebită, dar s-ar putea să fie și asta interesant.