Iată-ne la Beautiful minds, minți strălucite de muzicieni, pe care noi încercăm să le pătrundem, să pătrundem în aceste minți pentru ca cei care ne urmăresc, să sperăm, cu plăcere, să afle cum este posibil acest fenomen al interpretului care ajunge să se bucure de o carieră de succes și prin aceasta să ne bucurăm și noi cu toții de muzică. Stăteam aici înaintea începerii acestei discuții și mă gândeam că fiind foarte multă liniște este pentru solistul care apare pe scenă în fața unui public, în fața unei săli pline, o liniște care creează presiune, nu-i așa? Cum face față un interpret acestei situații cu totul și cu totul excepționale, cea a recitalului sau a concertului cu solist? Cum te pregătești pentru o astfel de confruntare?

În Ateneul Român au loc în aceste zile recitaluri extraordinare, cu tineri pregătiți și talentați, care reușesc să creeze în această liniște despre care vorbiți, nu există o presiune, ci există o atmosferă magică, se întâmplă ceva absolut deosebit în sala Ateneului și cred că este același fenomen pe care îl trăim și noi, interpreții. Ieri, în calitate de ascultător am avut bucuria să iau parte la această atmosferă de liniște și magie a muzicii, interpreții ne iau prin această lume frumoasă, deci este mai puțin o presiune în cazul unui concurs, într-adevăr o presiune a celui care este pe scenă, dorește să dea pe scenă, dorește să dea ce este mai bun în acel moment. Se întâmplă ceva miraculos în această liniște de care spuneați.

Da, este cunoscută printre muzicieni, celebra anecdotă a turistului New York, care întreabă, cum pot să ajung la Carnegie Hall și cineva îi răspunde: Practice, practice, practice. Deci, studiu, studiu, studiu. Este adevărat că un studiu intens fără talent are cam tot atâtea rezultate, cât un talent fără studiu, deci combinația ideală este talent și după cum spuneau foarte mulți muzicieni celebri precum George Enescu, 99% muncă și 1% talent, dar acel 1% este hotărâtor. Este nevoie de acest talent, dar trebuie susținut de un studiu constant și pe o perioadă foarte lungă de timp,a spus 10 ani, cred că pentru nivelul care se cântă în aceste zile la semifinala concursului George Enescu este un timp scurt. Cei care se află pe scenă, majoritatea petrec mai mulți ani, mai puțini, în cazuri excepționale. Este vorba de mulți ani cu o dăruire deosebită asupra a ceea ce fac, iar în cazul unei performanțe deosebite, cred că trebuie să existe o anumită motivație personală foarte puternică, acea pasiune, cum o numim noi, care te poartă, atât prin perioadele de succes, cât și prin perioadele în care se asimilează cunoștințe, perioade în care ți se pare că nu se întâmplă foarte mult, pentru că, așa cum privim o plantă, o plantă are nevoie de timp să crească și să își deschidă floarea, așa și noi trebuie să învățăm că trebuie să avem răbdare ca să vedem rezultatele care nu apar chiar în secunda următoare, efortului depus.

Mie mi se pare că da, dar cred că în orice meserie este foarte important să iubești ceea ce faci. Este foarte important, pentru că este ceva cu care îți petreci fiecare zi, deci nu numai la sfârșit de săptămână sau nu numai o dată pe lună, ci este ceva care te acompaniază în fiecare zi. În cazul muzicienilor este foarte important să fie preocupați de muzică foarte mult. Am văzut ieri în sală profesori și studenți de la Conservator, cred că ar putea să vină și mai mulți, pentru că este efectiv impresionant ceea ce se desfășoară la Ateneu. Da, este o preocupare continuă, deci nu este o meserie care se închide la ora 16.00, ci este o preocupare continuă zi și noapte, aș putea spune.

Nu știu exact cum gândesc colegii mei. Pe mine mă impresionează efortul fiecărui candidat. Mi-aduc aminte ce înseamnă această apariție pe scenă, ce înseamnă acele minute când trebuie să te concentrezi, indiferent de forma în care ești în ziua respectivă. Trebuie să încerci să dai 100% în acele câteva minute și pe mine mă impresionează foarte când simt că legătura cu muzica este foarte strânsă și este evidentă această iubire și pasiune pentru muzică. Bineînțeles, există repere interpretative, încercăm să apreciem această performanță, dar muzica este foarte greu de măsurat, iar aseară vorbeam cu cineva în holul Ateneului, e greu de prins în niște punctaje, ne întrebam dacă în lumea matematicii ar fi mai ușor, dar am descoperit că și acolo sunt foarte multe unghiuri de perspectivă. Da, cred că este vorba de același lucru care se întâmăplă în timpul unui concert, cât de mult reușești să transmiți mesajul artistic celor care te ascultă și la concurs nu este altfel. Presiunea interpretului este că, cel puțin eu așa am simțit, în fiecare concurs ești în primul rând, în competiție cu tine însuți, pentru că încerci să te autodepășești și cred că asta este foarte important. Latura de comparație este inevitabilă, dar cred că trebuie trecut peste acest punct și încercat, cel puțin după fiecare concurs, că orice rezultat mi-ar fi adus, am simțit că am înțeles puțin mai mult, am făcut un pas înainte și m-a inspirat foarte mult, m-au inspirat întâlnirile cu ceilalți candidați, deci asta cred. Le doresc candidaților de aici la fel.