Duminică, 18 septembrie, s-a desfăşurat finala secţiunii "Pian" a Concursului Internaţional "George Enescu". Despre experienţa sa ca membră a juriului, pianista Luiza Borac ne-a oferit mai multe detalii într-un interviu oferit colegei noastre Ioana Ţintea, la finalul concursului

Stimată doamnă Luiza Borac, ce înseamnă pentru un tânăr pianist câștigarea Concursului Internațional "George Enescu"?

Cred că este o mare onoare. Acest concurs are o istorie impresionantă. De la primele ediții și până la ediția aceasta, au fost personalități mari ale muzicii care au trecut prin acest concurs. Este o onoare să fie distinși cu premiul ce poartă numele unuia dintre cei mai mari compozitori ai lumii. Și, bineînțeles, noi suntem foarte privilegiați și bogați să-l avem pe George Enescu. Eu așa privesc... este o mare onoare, un mare privilegiu și o șansă de a fi auzit, de a duce această minunată distincție cu numele lui Enescu pe cât mai multe scene.

V-aș ruga să ne oferiți câteva impresii despre nivelul tinerilor pianiști participanți la concurs.

A fost o ediție cu totul și cu totul specială. Așa am înțeles și de la colegii mei care au recepționat în același fel. A fost un nivel extraordinar! Toți semifinaliștii care s-au prezentat, cei 11 care au cântat în minunata sală a Ateneului, au fost personalități puternice, creatoare, personalități care s-au prezentat nu numai la cel mai înalt nivel, dar, mai ales, s-au apropiat de partiturile enesciene cu foarte mare dăruire și cu mare pasiune - Așa am simțit noi! - foarte mulți dintre ei prezentând aceste lucrări pe dinafară, deși nu era era o condiție a se cânta pe dinafară, dar mulți au simțit probabil nevoia de a părăsi notele și a cânta pe dinafară. Cine cunoaște partiturile lui Enescu poate înțelege ce performanțe extrem de rare sunt în concurs.

Avem speranța unei noi generații de pianiști de talie internațională?

Sunt viitoarele staruri ale scenei, așa am simțit, și a fost foarte greu să ne hotărâm la un număr atât de mic de finaliști. Dar așa a fost regulamentul și așa am ajuns în acest moment.

Ca membră a juriului, ce ați urmărit cu precădere la concurenți?

Am urmărit ca un ascultător și ca un interpret. Este, de fapt, același lucru. Cum reușești cu muzica ta să ajungi la inima ascultătorului, cum reușești să transmiți acest mesaj extraordinar de frumos! Noi suntem un fel de mesageri, de ambasadori ai compozitorilor și așa am încercat să-i ascult și pe tinerii interpreți. Bineînțeles, un rol important l-au jucat lucrările de Enescu, care nu sunt ușoare, și de aceea cred că toți cei 11 semifinaliști sunt interpreți de excepție.

Cum apreciați importanța acestui concurs în spațiul cultural internațional?

Nu este încă atât de cunoscut cât ar merita, să fie pomenit în aceeași frază cu Beethoven și Chopin deși locul lui este acolo, dar în ultimii ani această situație s-a ameliorat foarte mult. Este, totuși, un nume ce rezonează pe multe scene ale lumii și concursul, de asemenea purtând numele lui, cred că va atrage din ce în ce mai mulți pianiști.