Luna septembrie a acestui an este marcată de desfășurarea Concursului Internațional "George Enescu". În 10 și 11 septembrie au avut loc semifinalele secțiunii de vioară, urmând ca mâine, 13 septembrie, să aibă loc și finala. Afăm detalii despre cum se desfășoară această secțiune a competiției, dar și despre activitatea concertistică pe care o are violonistul Dmitry Sitkovetsky în această perioadă, din interviul următor:

Domnule Dmitry Sitkovetsky, ce elemente vă atrag atenția atunci când ascultați tinerii artiști ce se lasă evaluați în cadrul acestei competiții?

Ei bine, majoritatea lucrărilor pe care le interpretează participanții unor competiții ne sunt cunoscute, atât mie cât și colegilor mei jurați. Așadar, sunt atent să observ dacă un muzician ar putea să ne dezvăluie ceva ce nu s-a descoperit înainte, chiar cu toată presiunea care vine odată cu concursurile. Ei interpretează Mozart, Brahms, Beethoven... dar orice alt compozitor ar interpreta, există o întreagă istorie a unor realizări memorabile. Ori, când ascultăm un muzician talentat, găsim acea voce distinctă, nu doar o înșiruire de sunete, iar eu, caut tocmai acest lucru; desigur, un sunet frumos reprezintă un plus, completează acest întreg, însă în întregime, muzicianul trebuie să aibă ce să îmi spună, să aibă o opinie cu privire la muzica pe care o cântă.

Cum percepeți evoluția concurenților de la ediție la ediție?

Trăim vremuri foarte dificile, pandemia a afectat foarte mult parcursul artistic, mai ales pe cel al tinerilor muzicieni, pentru că ne-a separat mult timp. Desigur, Concursul Enescu a făcut eforturi fantastice, fiind unul dintre primele care au deschis ușile pentru recitaluri online și apoi în sala de concert, însă tot mai resimțim efectul acesteo lungi pauze în care nu am putut comunica nici cu alți muzicieni, nici cu publicul. Astfel, nu putem spune că se observă o dezvoltare continuă, și oricum nu cred că ar funcționa așa. Personal, de fiecare dată când sunt în juriu, caut să găsesc măcar un muzician cu un talent cum spuneam mai sus, deoarece cred că pentru majoritatea tinerilor, aceste competiții rămân singura șansă de a se face auziți în viața muzicală.

Aceste recunoașteri - sub forma unor premii la diferite concursuri - sunt în sine o garanție a succesului artistului pe scena internațională? Dacă nu, ce alt ingredient devine indispensabil unei cariere memorabile?

Din păcate, participarea la oricare dintre aceste concursuri nu garanteză reușita; sunt atâtea concursuri, și atât de mulți câștigători, nu doar la Concursul Enescu... De fapt, nimic nu asigură o carieră muzicală de succes, pentru că profesia noastră este bazată pe opinii individuale, nu doar ale membrilor juriilor ci, mai important, ale celor care ne angajează, ale celor cu care colaborăm, alți soliști, colegii din muzica de cameră... Așadar, scopul nostru ar trebui să fie acela de a ne dezvolta, de a crește continuu, învățând mereu, de la colegii cu mai multă experiență, de la marii artiști, să ne folosim de orice ocazie pentru a comunica cu ei, pentru a ne forma o personalitate, pentru a evolua de la un concurs la următorul. Dacă ne prezentăm doar, în căutarea unui "moment magic", fără a căuta să evoluăm, nu avem nicio garanție.

În această seară veți avea și un recital cameral, alături de violoncelistul David Geringas și de violistul Alexander Gordon. Ce ne puteți spune despre programul ales?

Este un program foarte special. A doua lucrare este o transcripție pentru tiro de coarde, pe care am făcut-o în urmă cu mai mulți ani Variațiunilor Goldberg de Johann Sebastian Bach. Aranjamentul este astăzi interpretat de numeroși artiști din întreaga lume, dar în 1984 eu l-am făcut doar pentru că eram absolut îndrăgostit de această lucrare. La București, o cântăm în premieră. Am profitat de faptul că este aici bunul meu prieten David Geringas - care este și președintele juriului de la secțiunea "Violoncel". Vom deschide concertul cu Serenada în re major pentru vioară, violă și violoncel op. 8 de Ludwig van Beethoven.