Domnule Alexander Sitkovetski, ce program ați ales pentru concertul de la Ateneu?

Sunt foarte bucuros să aduc trei dintre lucrările mele favorite în concertul de la Ateneu. Prima lucrare este Divertismentul de W.A. Mozart, dar o lucrare mai puțin cunoscută și cântată (K 251), care a fost scrisă pentru ziua onomastică a surorii sale, astfel că este o lucrare foarte veselă, într-un stil asemănător unui concerto grosso - deci cu accente baroce. Aș spune că seamănă cu o petrecere pentru instrumente. Voi interpreta apoi una dintre lucrările mele preferate compuse de Ceaikovski, Souvenir d'un lieu cher¸ compusă într-un orășel din Ucraina. M-am gândit că această lucrare este potrivită, în primul rând pentru că muzica este atât de frumoasă, dar și pentru că este bine să cunoaștem și conexiunile ucrainene ale compozitorului rus. Vom încheia concertul cu Simfonia I de Beethoven, care este de asemenea o lucrare importantă, revoluționară.

Cum decurge dialogul muzical cu Romanian Sinfonietta Orchestra, având în vedere faptul că îndepliniți atât rolul de solist cât și pe cel de dirijor?

Este o relație pe care o construim de patru sau cinci ani. Mulțumesc orchestrei pentru încredere, dar și lui Marin Cazacu pentru oportunitatea de a colabora cu unii dintre cei mai buni instrumentiști români. Urmăresc traseul artistic al multora dintre foștii membri, care au acum cariere artistice impresionante; sunt bucuros că am putut lucra cu ei și că am câștigat experiență împreună. Desigur, în ultimii ani am lucrat cu numeroase alte orchestre în această dublă postură, de violonist și dirijor, deci pentru mine a devenit deja o rutină, însă această orchestră îmi oferă întotdeauna o energie pozitivă. De altfel, atât la Mozart cât și la Beethoven am foarte puține momente de solo, astfel încât mă voi putea concentra mai mult către interpretarea orchestrală, iar ansamblul este foarte bun, astfel că la Ceaikovski, unde sunt solist, nu au atât de mare nevoie de un dirijor.

Găsiți diferențe importante atunci când colaborați cu orchestre de tineret, față de orchestrele cu muzicieni adulți, cu mai multă experiență?

Cred că sunt câteva diferențe mici, însă cu Romanian Sinfonietta Orchestra lucrăm deja la un nivel înalt, pentru că oamenii pe care i-au ales au o înțelegere foarte bună a muzicii și o disponibilitate atât de mare de a învăța și de a crește profesional. Ansamblurile profesioniste pot fi și ele foarte diferite, depinzând de foarte multe variabile, precum țara de proveniență, cultura regională sau chiar situația temporară. Încerc să nu mă gândesc atât de mult la diferențe, ci mai degrabă să mă bucur de momentele în care lucrăm împreună.