Pe scena Sălii Radio, ca parte a Turneului „Stradivarius” are loc un recital susținut de violonistul Alexandru Tomescu și chitaristul Dragoș Ilie. Miercuri, 13 iulie, începând cu ora 19, muzicienii vor interpreta lucrări de Niccolo Paganini, evenimentul fiind transmis pe frecvențele Radio România Muzical.

Cum ați descrie turneul până acum?

Turneul a fost și încă este o experiență absolut extraordinară. Aproape toate locurile în care am cântat, nu le-am mai văzut și pentru mine este o reînvigorare a conexiunii cu țara, eu fiind plecat în State de șapte ani. Îmi dau seama de fapt de tot potențialul pe care îl avem acasă. Este extraordinar să lucrez cu Alexandru ca și om, ca și artist, ca muzician. Simt că ne potrivim destul de bine pe scenă și mai avem câteva concerte. Am trecut de jumătatea turneului.

Cum vedeți publicul român după acești ani petrecuți în Statele Unite?

După părerea mea, spiritul uman și afinitatea către artă și frumos este universal, peste tot pe unde am fost, în Europa, în Statele Unite, în țară. Oamenii dacă chiar își doresc să se conecteze cu arta și cu muzica sunt receptivi, iar în țară m-am simțit la fel de călduros, poate chiar mai călduros de către audiență. Toți ascultă, toți așteaptă la final să vină să spună cât de special i-a făcut să se simtă acest moment muzical. Deci aș spune că audiența din România este conectată la fenomenul muzical despre care încercăm să-l împărtășim.

Să ne vorbiți puțin despre aceste sonate de Paganini și cum se încadrează ele în repertoriul de chitară?

Paganini este un nume care este aproape unanim asociat cu vioara. Puțini oameni știu de fapt că Paganini a fost un virtuoz chitarist. Dacă nu mă înșel sunt mai multe lucrări scrise de el pentru chitară decât pentru vioară. A scris lucrări solo și lucrări de duo bineînțeles pentru vioară și chitară. El era faimos pentru faptul că pe scenă, cântând în duo, schimba instrumentele, schimba între vioară cu chitară și acesta este un repertoriu care astăzi nu este atât de abordat de către chitariști. Curios lucru. Asta spune că are de-a face mai mult cu felul în care s-a dezvoltat chitara clasică modernă. Am încercat să împing un pic în spate repertoriul de secol XIX. Sunt foarte multe lucrări spectaculoase ale lui Paganini, printre care „Centone di sonante”, caietele de sonate, duo scrise. Sunt mai multe caiete. Noi am ales pentru turneu doar Caietul nr. 1 ce conține șase sonate. Pot să le descriu și ca un fel de mini-opere, opere în miniatură, foarte mult inspirate din stilul italian, operatic.

Înțeleg că în Austin sunteți doctorand. Aș vrea să aflăm un pic mai multe despre acest aspect.

În prezent îmi completez studiile de doctorat la University of Austin, în Texas. Austin este considerat capitala chitarei clasice din lume. Au un program spectaculos de chitară, nu doar în cadrul facultății, ci și în afara acesteia. Organizații de chitară ce cuprind foarte mulți studenți. Aducem artiști din toată lumea, ne implicăm în comunitate. Este ca să spun așa, un hotspot, un punct fierbinte al chitarei clasice. Sunt foarte norocos să mă regăsesc în acel mediu propice pentru chitară.

Care este subiectul tezei de doctorat?

Doctoratul meu nu se bazează pe o teză. Este bazat pe perfomance, va trebui să susțin trei recitaluri solo și un recital de muzică de cameră. Va trebui să susțin un lecture recital, un recital de prezentare. Este axat mai mult pe partea cu care mă ocup deja, interpretativă-concertică.

Presupun că trebuie să existe un anumit set de repertoriu sau puteți să cântați orice?

Preferabil ar fi să abordez un spectru mai larg de repertoriu, dar asta este și oarecum o alegere pe care o fac împreună cu profesorul meu. Din fericire, profesorul meu Adam Holzman este un instructor grozav și îmi dă oarecum libertatea de a-mi alege propriul repertoriu. Spre exemplu, anul trecut am construit un program întreg de muzică românească și aranjamente și lucrări compuse original. Profesorul meu a fost receptiv la această idee. Aș spune că pentru programul de doctorat, da, preferabil ar fi să abordez un spectru larg, dar îmi oferă foarte multă libertate cu ce simt eu că rezonez cel mai bine.

Veți evolua și pe scena Sălii Radio, miercuri.

Da, miercuri venim la București. Va fi a doua oară pentru mine când cânt pe scena Radio. Abia aștept. Prima dată a fost în decembrie cu Orchestra Radio.

Cum vă amintiți acel eveniment?

Sunt anumite zile pe care putem să ni le amintim tot timpul. Rămân în amintirea noastră pentru totdeauna și fără să exagerez, ziua aceea ar fi prima dată, primul meu debut cu o orchestră, primul meu debut cu o orchestră în țară și cântând faimosul Concierto de Aranjuez, a fost cu adevărat extraordinar.

Astfel, presupun că vă întoarceți cu entuziasm la Sala Radio.

Absolut. De-abia aștept. De data aceasta o să cântăm într-un format, doar chitară și vioară, să vedem cum o să se îmbine sonoritățile în Sala Radio.