Vineri, 10 iunie, violonistul Remus Azoiței urcă pe scena Sălii Radio, alături de Orchestra Națională Radio. Sub bagheta lui Sascha Goetzel, muzicianul va interpreta Concertul în re major pentru vioară și orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski.

Cum vedeți reîntâlnirea cu Orchestra Națională Radio?

Acest concert a fost amânat de atâtea ori din cauza pandemiei, încât de-abia aștept sincer, de doi ani, în sfârșit, mă regăsesc cu foști prieteni. Nu am mai colaborat cu dirijorul Sascha Goetzel. Sunt convins că este un dirijor foarte bun. Este recomandat călduros de organizatorii stagiunii de la Sala Radio. Sunt sigur că este un dirijor de valoare și sunt foarte deschis colaborării cu el. Ceaikovski este un concert minunat, deși este interpretat de multe ori cu prea multă larghețe și frizând, cum zicem noi în Anglia: tackiness, tacky. Sunt convins că dânsul este un dirjor de marcă și nu o să cădem în această capcană.

Cum credeți că se potrivesc cele două lucrări: Concertul pentru vioară de Ceaikovski și Simfonia a IV-a de Brahms?

Pentru mine sunt cei doi mari romantici ai omenirii în muzică: Brahms și Ceaikovski. Nu se poate mai romantic decât acești simfoniști. Desigur, Brahms este un filosof romantic, deci este un program absolut minunat, senzațional.

Aveți un fir conducător pentru acest concert? Cum îl abordați din punct de vedere interpretativ?

Este un concert pe care eu „l-am crescut” - să spun așa - din perioada studenției, deci vorbim de 30 de ani de acum. Pentru mine este cel mai complex și dificil concert pentru vioară. Are și acest element magic: cumva, în sală este o electricitate înainte să înceapă acest concert de vioară al lui Ceaikovski și publicul este încântat de atmosfera pe care însăși titlul lucrării o presupune în acest caz. Vorbind ca violonist și ca profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, știu că acest concert de Ceaikovsi trece prin mai multe etape în mâna unui violonist. Nu poți să spui că l-ai învățat foarte bine și acolo rămâne. Efectiv, te întorci la el de foarte multe ori ca violonist, de-a lungul anilor. Presupune multe capcane în care poți să cazi, fiind o muzică atât de totală și de pasională, încât e așa de ușor să te duci fără stavile. Numai un muzician complet va ști de aceste lucruri și va canaliza tot acest mesaj romantic al lui Ceaikovski într-o structură bine definită și care să aibă cel mai mare impact artistic.