Joi, 2 iunie, şi vineri, 3 iunie, de la ora 19.00, Orchestra Simfonică şi Corul Filarmonicii "George Enescu" vor susţine douǎ concerte sub bagheta dirijorului Leo Hussain, cu soliştii Marta Sandu-Ofrim, Valentin Racoveanu, Iordache Basalic. Programul va cuprinde Simfonia Mathis der Maler de Paul Hindemith şi Carmina Burana de Carl Orff. Leo Hussain a acordat un interviu Claudiei Bistriceanu:

Patru concerte intr-o sǎptǎmânǎ, nu a fost complicat?

Mă bucur să am posibilitatea sǎ lucrez pe parcursul a douǎ sǎptǎmâni cu prietenii mei de aici şi să creez o continuitate.

Povestiţi-ne puţin despre relaţia dumneavoastrǎ cu Orchestra Filarmonicii "George Enescu".

Am fost foarte onorat de a fi principalul lor dirijor invitat, pentru că dacă nu mi-ar plǎcea sǎ lucrez cu aceastǎ orchestrǎ, atunci nu aş fi acceptat aceastǎ poziţie.

Vorbiţi-ne şi despre programul ales: Mozart şi Sibelius, iar mâine, 2 iunie, Hindemith şi Orff.

Exact! Cred cǎ aceşti compozitori merg foarte bine împreunǎ, iar Vlad Stanculeasa e fantastic.

Mozart şi Sibelius sunt deseori interpretaţi împreunǎ, de ce? pentru ca sunt amândoi nişte compozitori incredibil de talentaţi, care scriu o muzicǎ frumoasǎ, care are lucruri foarte profunde de spus, dincolo de suprafaţǎ. Deci amandoi lucreazǎ pe douǎ nivele: poţi sǎ le asculţi muzica frumoasǎ, interesantǎ sau poţi încerca sǎ le înţelegi nivelul emoţional, mai adânc. Îmi place sǎ spun despre Mozart, şi e la fel de adevǎrat pentru Sibelius, cǎ muzica lor e ca şahul: îţi ia jumǎtate de orǎ sǎ înveţi regulile, dar ai nevoie de o viaţǎ ca sǎ înţelegi cu adevǎrat jocul. Aşa cǎ eu cred cǎ e un program foarte bine alcătuit și că reprezintă o provocare placutǎ pentru orchestrǎ.

Apoi, despre Hindemith şi Orff. Da, e vorba despre douǎ creaţii majore ale unor compozitori germani, scrise în anii '30...

Dar aceşti doi compozitori sunt cum nu se poate mai diferiţi, în aceeaşi perioadǎ de timp, din punct de vedere politic, muzical sau al subiectului abordat. Muzica lui Hindemith a fost interzisǎ de nazişti, compozitorul a avut multe probleme cu regimul, a trebuit sǎ emigreze. Simfonia Mathis Pictorul spune povestea unui artist care trebuie sǎ ramânǎ idealist, indiferent de constrângerile politice. Bineînţeles cǎ naziştilor nu le plǎcea asta, era împotriva ideologiei lor. E o muzicǎ inspiratǎ, sunt nuanţe religioase, dar şi ideologice. Şi apoi îl avem pe Orff, la care, toatǎ lumea ştie, e vorba despre plǎcerile cǎrnii, cele bahice şi despre dans... Deci e vorba de douǎ piese muzicale care sunt în contrast, deşi sunt compuse în aceeaşi perioadǎ de timp. E foarte interesant sǎ le punem în oglindǎ, sper cǎ programul va merge bine.

Şi ce proiecte urmează?

În vacanță voi avea grijǎ de baieţelul meu, apoi merg la Londra pentru o producţie Tosca, la Opera Națională Engleză, apoi ce mai urmeazǎ? anul urmator alte cateva opere, America în primavara urmatoare... Evident voi reveni la Bucureşti, data nu e incǎ fixatǎ, sper ca va fi curând.

Mulţumim pentru interviu.