Aş putea să spun că emoţia caracterizează această ediţie a Festivalului "Tinere Talente" de la Râmnicu Vâlcea, şi eu simt în mod deosebit această emoţie, mai ales că am ocazia să vorbesc cu d-voastră care cunoaşteţi intreaga poveste a festivalului. Aţi fost printre fondatorii acestui eveniment unic în România. Cum s-a născut Festivalul "Tinere Talente"?

Festivalul s-a născut la iniţiativa Uniunii Compozitorilor pe atunci, respectiv a lui Vasile Donose care era şi Redactor Şef al emisiunilor muzicale la Radiodifuziunea Româna, şi încă câţiva muzicieni. Ei s-au dus mai întâi la Craiova şi la Târgu Jiu, unde lucrurile nu au mers. Dar acest lucru a fost în beneficiul nostru, al Râmnicului, unde pe vremea aceea, la destinele culturii era profesorul Vasile Roman, o personalitate cu o mare deschidere culturală şi care a marşat imediat la această idee. Festivalul a avut la bază o idee foarte generoasă, aceea de a pune la dispoziţie o scenă fără rivalităţi, fără rivalitatea unui premiu. Era gândit ca o înfruntare, în ghilimele, mai mult un schimb colegial, atât între şcolile de muzică din România, pentru că se întâlneau profesorii din toată ţara, precum şi între participanţi, bineînţeles.

Festivalul a rămas până în ziua de azi o şansă pentru tinerii din diverse oraşe, de a cânta pe o scenă de Filarmonică, o parte dintre ei în compania orchestrei.

Exact. S-a păstrat această idee de bază, caracteristica principală a Festivalului, chiar dacă s-au mai adus îmbunătăţiri, cu diplome, cu trofee.. dar totuşi ne-am ferit să punem tinerii într-o rivalitate, ca la concursurile binecunoscute.

Râmnicul era un teren fertil pentru această întâlnire muzicală deoarece Societatea "Prietenii Muzicii şi ai Teatrului" condusă de profesoara Irina Şaţchi, care a avut un mare rol în dezvoltarea muzicală a Râmnicului, înfiinţase deja în 1976, cursurile muzicale de vară. Preşedintele Societăţii era D-nul Forăscu de la Primărie, deci inclusiv factorii de conducere, factorii decizionali ai vremii, încurajau ideea unui festival. Cursurile de vară pregătiseră deja terenul, erau admirabile, cu mari profesori, cu excepţionale personalităţi muzicale care erau prezente la Râmnicu Vâlcea şi lucrau vara cu copiii, tot aşa veniţi din toată ţara.

Cum se făcea selecţia tinerilor? S-a dovedit că a fost o selecţie foarte bună pentru că o mare parte dintre ei şi-au construit apoi cariere importante.

În ceea ce priveşte selecţionarea, un rol cu totul deosebit l-a avut Alfred Hoffman care împreună cu o echipă care includea şi alte personalităţi ca Dumitru Avakian, Anca Florea dar şi alţi critici muzicali, băteau ţara în lung şi în lat, înainte de Festivalul "Tinere Telente" şi făceau selecţia. În acest fel, Festivalul avea din start asigurat un nivel foarte ridicat, iar şcolile din ţară trăiau din plin evenimentul acesta. Era un eveniment, să fie copiii selecţionaţi de maestrul Alfred Hoffman care era foarte exigent. Aş spune că aici, Festivalul în timp a pierdut, pentru că nu ştiu dacă în România în prezent, mai există şcoală de critici muzicali, dar şi cei care există, nu cred că mai au în vedere aceşti tineri în devenire, tineri învăţăcei. Mai văd cronici şi uneori câte o consemnare dar numai referitoare la tinerii care au ajuns deja la un nivel, mai ales internaţional. Ori atunci, acest lucru era foarte luat în serios, veneau âate 7 sau 8 critici muzicali şi ei, îşi notau, iar la sfârşitul festivalului, făceau tinerilor diverse îndrumări şi observaţii, şi scriau despre ei în ziarele vremii. Rodica Sava şi apoi o vreme Veronica Zbarcea, făceau la Radio acele emisiuni în care tinerii erau promovaţi. Era o şcoala şi pentru profesori, pentru că aceste observaţii făcute tinerilor, erau preluate şi de profesori. Printre cei care au trecut pe aici au fot Angela Burlacu, Ruxandra Donose, Viniciu Moroianu şi mulţi alţii, aproape toţi cei care astăzi sunt la o maturitate artistică dar şi ca vârstă. Toţi au trecut pe la Festivalul "Tinere Talenter" de la Vâlcea şi multi dintre ei au venit şi la cursuri.

Cu siguranţă, posibilitatea de a fi selecţionat de un juriu format din personalităţi, îi stimula pe tineri. Dar ce a însemnat pentru publicul de atunci acest festival?

Pentru publicul vâlcean a însemnat în primul rând un act de educaţie muzicală, cu suişuri şi coborâşuri, pentru că au fost şi momente când era un public mai puţin numeros în sală, dar a fost şi o continuitate, pentru că în Râmnicu Vâlcea a existat un teatru popular de operetă, unde s-a cântat "Crai Nou" şi multe altele. Deci publicul era obişnuit cu fenomenul muzicii culte, ca să o numim aşa generic, şi deşi nişa aceasta de muzică simfonică a fost mai îngustă, a existat totuşi un public care a favorizat apoi apariţia Filarmonicii. Iar publicul care vine astăzi la Filarmonică este din ce în ce mai tânăr, lucru care pe mine mă bucură foarte mult. Sigur, în ciuda faptului că în şcolile generale nu se mai face muzică.

Publicul avea astfel ocazia să asculte un repertoriu foarte divers şi efectiv să cunoască lucrări noi. Probabil până în ziua de azi s-a perpetuat acest lucru.

Desigur, mai ales că la începutul Tinerelor Talente, cei care prezentau concertele, erau criticii muzicali. Se făceau trimiteri la epoci, la stil, la istoria piesei, şi în felul acesta se crea şi o comunicare foarte directă între public şi aceşti critici muzicali care erau priviţi cu mult respect. Ei îşi împlineau cu mare cinste misiunea lor educaţională.

Practic se crease o oază de cultură aici la Râmnicu Vâlcea.. Era promovată şi muzica românească?

Da, era promovată. Uneori erau şi profesori care dădeau explicaţii şi erau incluse lucrările româneşti în repertoriul elevilor. Se cânta mai mult Enescu şi în renumitele examene la Conservator unde ştiţi că erau două, trei locuri, iar repertoriul copiilor era extrem de dificil şi uneori împovărător. Existau profesori cu performanţe excepţionale, Ludmila Popisteanu, Valeriu Rogacev, mai târziu Stela Drăgulin şi aşa mai departe. Era o emulaţie excepţională, aş zice în spiritul actual, nişte ateliere de cultură pentru publicul de aici.

Cum s-ar putea compara în câteva cuvinte ce era pe atunci cu ce se întâmplă acum?

Atunci la Festival exista un soi de rigiditate pe care o imprimau profesorii, care îşi doreau să dea o replică concursului "Lira de aur" de la Suceava, un concurs foarte dur. De aceea profesorii păstrau cumva acest spirit ofensiv. Prezenţa criticilor, iarăşi impunea un nivel mare de exigenţă. Dar se petreceau lucruri cu totul deosebite.. Au fost câteva ediţii memorabile. Acum, emoţia care se petrece se datorează şi faptului că sunt din ce în ce mai puţine în ţară, cu participări băneşti, întâlnirile dintre tineri, de la clasa a-II-a până la liceu şi facultate. A fost desigur şi fractura aceasta a Covidului şi am întâlnit copii care şi-au mărturisit emoţia şi faptul că au simţit o eliberare şi o imensă bucurie să vină să cânte din nou. Dar emoţia este întotdeauna benefică şi sperăm să fie o garanţie în continuitatea Festivalului.