Mâine, 13 mai, pe scena Sălii Radio are loc un Concert Regal în cadrul căruia violoncelistul Andrei Ioniță va evolua alături de Orchestra Națională Radio, sub bagheta lui Christian Badea. De la dirijorul serii aflăm mai multe despre acest eveniment, într-un interviu realizat de Petre Fugaciu:

Repetițiile au fost bune. Programul este, într-un fel familiar, fiindcă avem a VIII-a de Dvorak, care se cântă destul de des, dar întotdeauna sunt abordări diferite. Eu fac probabil diferit de un alt dirijor, le-am cerut multe detalii și multe lucruri de nuanțe și orchestra a înțeles ce este nevoie și s-a aranjat să le realizeze foarte repede. Nu știu cum au făcut. La început nu mergea chiar perfect, bineînțeles, că era prima repetiție, însă foarte, foarte repede, lucrurile au început să se schimbe, să se amelioreze. Deci a fost foarte plăcut.

În luna aprilie ați colaborat cu violonista Ioana Cristina Goicea, iar acum în mai, urcați pe scenă alături de Andrei Ioniță. Cum vedeți această nouă generație de artiști români?

Eu o văd cât se poate de bucuros și îmi crește inima. De ce? Fiindcă îi cunosc de când erau foarte, foarte tineri. Pe Ioana cred că am ascultat-o prima dată când avea 16 ani și pe Andrei îl cunosc foarte bine când avea de-abia 18 ani, fiindcă atunci am creat eu fundația mea, Fundația Română pentru Excelență în Muzică, o fundație pe care am gândit-o ca un suport, un sprijin pentru tinerii muzicieni români și străini. Deci, la un moment dat am făcut un festival la Sibiu unde am adus în mare parte tineri muzicieni români, dar au venit și din opt alte țări. A fost o experiență foarte frumoasă. Andrei Ioniță a fost unul din primii care au venit la fundație, a cântat în orchestră, dar a cântat și muzică de cameră împreună cu alții, care s-au dezvoltat foarte frumos sub îndrumarea lui Remus Azoiței, care este nu numai un muzician excepțional, dar este și un profesor și un mentor foarte, foarte bun, fiindcă a lucrat cu ei bine, i-a încurajat, a avut grijă de ei, deci s-au simțit foarte, foarte bine, chiar dacă aveau emoții. Au cântat octetul de Mendelssohn la Ateneu, care a sunat foarte frumos și după aceea l-am urmărit bineînțeles pe Andrei, care s-a dezvoltat foarte repede și s-a ajuns la acel moment memorabil în 2015, când s-a dus la Sankt Petersburg și după aceea la Moscova pentru concursul Ceaikovski. Nu-l știa nimeni sau foarte puțini, în orice caz, că era super super tânăr. Eu eram în Australia, la Sidney, dirijam la opera din Sidney, șansa era că concursul se dădea pe streaming, în direct, atunci când nu aveam repetiții. Deci n-am prea dormit. M-am uitat și pentru el și pentru alții pe care îi cunoșteam. Foarte interesant, a fost un concurs foarte competitiv. Andrei a cântat absolut fantastic. După a doua etapă, mi-aduc aminte, a cântat Sonata de Șostakovici și la sfârșit, aplauze, succes ș.a.m.d. A fost excepțional și camera de televiziune a făcut așa un plan lateral, transversal, nu știu cum i se zice pe toată masa juriului, pe membrii juriului. Erau toți cu gura căscată. Așa ceva n-am văzut. Și aceștia erau celiști faimoși. I-a impresionat cum nu se poate mai mult. Și atunci i-am trimis un mesaj lui Andrei și i-am zis: Andrei, tu ai câștigat concursul. Și așa a și fost.