Ești deja foarte legat de Radio România Muzical. Ai fost invitat să faci parte din mai multe proiecte și ne-am bucurat că ai acceptat de fiecare dată. Ne onorează să colaborăm cu unul dintre cei mai importanți muzicieni români ai timpurilor noastre. Două dintre evenimentele organizate de Radio România Muzical la care ai participat recent au fost Concertele roz și Moștenitorii României Muzicale. Întrucât prima serie de recitaluri, aceste Concerte roz, s-a derulat fără public la Sala Radio, dar cu ascultători la radio, iar ce de-a doua a avut parte de prezența iubitorilor de muzică în Sala Radio voiam să te întreb cum ai simțit tu atmosfera din acest punct de vedere în cele două recitaluri? A fost poate mai provocator să cânți fără public în sală?

În primul rând aș dori să-mi exprim mulțumirea pentru încrederea acordată de către Radio România Muzical. Am avut deja de numeroase colaborări, atât împreună cu Orchestra Națională Radio, cât și cu Orchestra de Cameră. Este de fiecare dată o mare plăcere să revin pe scena Sălii Radio. De asemenea, am considerat absolut lăudabilă această inițiativă a Concertelor roz și pentru noi, pentru tinerii artiști a reprezentat un semn de încredere din partea Radioului și de asemenea ne-a dat și nouă o nouă speranță pentru lunile ce au urmat. A fost o mare bucurie să cânt pe acea scenă și am simțit prezența ascultătorilor de acasă, chiar dacă poate în sala de concert domina o atmosferă mai sumbră.

Pentru noi ai realizat și sesiuni de întregistrări și mă întrebam dacă îți place în general să fii implicat în așa ceva. Sunt deja celebre cele două opinii total contrastante - cea a lui Celibidache, care vorbea despre muzica la conservă, referindu-se la înregistrări, și cea a lui Glenn Gould, care vedea în aceste sesiuni de înregistrări un fel de laborator personal. Tu unde te plasezi?

Aș spune că preferința mea cea mai mare este pentru atmosfera live din concert. Din punctul meu de vedere nimic nu se compară cu acea atmosferă creată direct între interpret și public. Cu toate acestea sunt un fan al înregistrărilor. Sunt de acord și cu Glenn Gould în legătură cu acest aspect de laborator, cu această dimensiune aproape științifică. Am avut deja multe colaborări și cu BBC în programul New Generation Artists din care am făcut parte și pot spune că este o experiență îmbucurătoare și una ce te împlinește totuși aristic să reușești să intri în detaliu în lucrările pe care le înregistrezi și de asemenea a fost o mare bucurie la începutul acestui an, când am înregistrat o sesiune de înregistrări în formație de trio. A fost o colaborare minunată și cu inginerii de sunet de acolo, de asemenea mulțumim și doamnei Cristina Comandașu pentru inițiativa, nu doar a acestor sesiuni de înregistrări, ci și a organizării tuturor concertelor camerale pe care le-am cântat până acum.

În calitate de ascultător, ai ceva amintiri cu Radio România Muzical sau un prim contact?

Eu am crescut ascultând Radio România Muzical, ascultând concertele live. Am fost întotdeauna impresionat și de grila de programe propusă și de deschiderea internațională. Uneori, poate seara târziu ascultam și acele concerte transmise prin rețeaua EBU. Tot ce pot spune este că acțiunile Radio România Muzical sunt lăudabile, deschiderea pe care o aduce publicului românesc mi se pare minunată și ce mi-aș dori ar fi ca și alte instituții muzicale din România să se poată ridica la nivelul de volum și de calitate pe care Radio România Muzical îl prezintă.