Dirijorul Julien Salemkour revine la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio pentru a conduce concertul de vineri, 8 aprilie 2022, de la Sala Radio. Solistă va fi pianista Daria Parkhomenko, câştigătoare a Concursului Internaţional "George Enescu", ediţia din 2018.
Despre acest concert, cu un program integral Serghei Rahmaninov aflăm mai multe informaţii de la dirijorul Julien Salemkour.

Bine ați revenit la Sala Radio! În primul rând, vă rog să ne spuneţi cum este să fiţi din nou aici, pentru a colabora cu Orchestra Naţională Radio?

Este minunat să fiu din nou aici. A trecut ceva timp de la ultima colaborare şi multe lucruri s-au întâmplat între timp. A fost pandemia, acum este războiul... Sunt recunoscător că putem să ne desfăşurăm activitatea. Sunt foarte fericit că i-am reîntâlnit pe muzicienii din Orchestră.

Va fi o seară Serghei Rahmaninov. Programul se va deschide cu cel de-al treilea concert pentru pian din creaţia sa, lucrare considerată a fi una dintre cele mai dificile din repertoriul standard pentru pian. Solistă - Daria Parkhomenko, câştigătoare a Concursului Internaţional "George Enescu", ediţia din 2018. Cum priviţi dumneavoastră această partitură?

Sunt de-a dreptul fascinat de acest concert. Consider că muzica lui Rahmaninov stă sub semnul muzicii liturgice ce are ca sursă muzica şi tradiţiile ortodoxe. De altfel, el a şi compus două lucrări extrem de importante pentru muzica religioasă ortodoxă - "Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur" op. 31 şi "Vecerniile" op. 37. Cred că totul are legătură cu stilistica muzicii bizantine, spre exemplu deschiderea Concertului nr. 3 pentru pian şi, bănuiesc că este evident pentru oricine, aceste sonorităţi se aud şi în deschiderea celei de-a treia Simfonii.

Această a treia Simfonie este considerată lucrarea în care influenţa muzicii ruse se evidenţiază cel mai mult în creaţia lui Rahmaninov; a avut parte de recenzii pozitive abia după patru decenii de la prima audiţie. Cum descrieţi dumneavoastră această partitură?

Din punct de vedere al limbajului muzical, Rahmaninov este considerat un conservator. Ştiţi acea idee "Nu există decât două tipuri de muzică: bună şi proastă", deci compoziţii bune şi compoziţii proaste. Cred că nu există niciun dubiu în zilele noastre că măiestria lui Rahmaninov consta în capacitatea sa de a de compune coerent şi expresiv. Desigur, când o lucrare este nouă, aşa cum ştiţi, mulţi emit diverse critici. Cum a fost cazul operei "Carmen", care la premieră a fost considerată un dezastru. Dar toate acestea nu contează în final, căci o partitură valoroasă întotdeauna va trece proba timpului şi întotdeauna va fi receptată de public cu entuziasm. Unele lucrări au nevoie de mai mult timp pentru a ajunge să fie apreciate, aşa cum a fost cazul unor simfonii de Mahler sau a unor compoziţii de Schönberg. De asemenea, şi Simfonia a III-a de Rahmaninov, comparativ cu cea de-a II-a devenită populară, a avut nevoie de mai mult timp pentru a fi apreciată. Este mult mai densă şi mai complexă, cu un contrapunct genial şi cu momente cu sonorităţi ce sugerează fie o atmosferă încărcată de tristeţe fie de solemnitate. Există un tragism enigmatic în această partitură. Nu ştiu dacă este o reflectare a muzicii ruse, personal nu cred în anumite etichetări. Important e ce-ţi place ţie, ca ascultător. Pentru că nu asculţi o muzică gândind că este germană, franceză sau cehă. Muzica se adresează direct sufletului tău şi, într-un fel, îţi eludează înţelegerea din punct de vedere intelectual, căci muzica nu trebuie înţeleasă astfel, iar acesta este un aspect fascinant al muzicii. Relaţia dintre muzică şi noi este precum cea dintre un musulman şi Dumnezeu - nu există un preot sau un alt intermediar între cei doi. Cred că aşa este şi relaţia dintre inimile noastre, ale melomanilor, în special ale muzicienilor, şi muzică - o comunicare directă; şi cred că aşa şi este normal să fie.

Există planuri pentru o viitoare colaborare în România?

Nu încă, dar sunt interesat să discut despre o nouă colaborare. Sunt multe aspecte extraordinare legate de Orchestra Naţională Radio. Sper sau, dacă tot am vorbit despre religie, să ne rugăm ca această orchestră să fie considerată ca fiind foarte importantă pentru instituţie, dar şi pentru viaţa culturală românească. Ce trebuie înţeles este şi că, aproape săptămânal, această orchestră abordează un nou program. Este cam de patru ori mai mult faţă de o orchestră a unei radiodifuziuni din Germania. Acolo se cântă acelaşi program în cadrul mai multor concerte. Această frecvenţă de aici reprezintă un câştig foarte important pentru nivelul profesional al intrumentiştilor. Astfel, au devenit foarte buni cititori la prima vedere, căci în mod curent trebuie să asimileze mult mai mult material decât o fac colegii de breaslă din orchestrele similare din Europa. Aşa că muzicienii acestei orchestre trebuie apreciaţi cum se cuvine, iar în societate, aprecierea se traduce şi prin câştigul salarial; a avea suficienţi bani pentru un trai decent, în raport cu contribuţia depusă în societate. Sper ca România, această ţară minunată, cu o valoare istorică atât de importantă pentru Europa să poată, prin intermediul conducătorilor săi, să aprecieze oamenii acestei instituţii.

Credit foto: Alexandru Dolea