Orchestra simfonică a Filarmonicii "George Enescu", condusă de dirijorul său principal Gabriel Bebeșelea, prezintă publicului săptămâna aceasta două concerte extraordinare, cu participarea actriței Isabel Karajan, fiica celebrului dirijor Herbert von Karajan și a pianistului Daniel Ciobanu.

Domnule Gabriel Bebeșelea, joi - 7 aprilie și vineri - 8 aprilie, Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu" va fi condusă de dumneavoastră. Înainte să intrăm în detalii despre concert, știm că sunteți dirijor principal al orchestrei, cum a evoluat colaborarea cu Filarmonica de când vă aflați în această postură?

De fiecare dată mă bucur să revin alături de colegii mei din Filarmonica „George Enescu" pentru că, de fiecare dată, este o călătorie sonoră interesantă. Și, de fiecare dată când revin, descoperim noi căi de a căuta și de a găsi sonorități interesante și de a găsi ipostaze auditive care cred că o să bucure auditorul atunci când va pătrunde în sala Ateneului Român.

Știm că una dintre preocupările și îngrijorările dumneavoastră constă în faptul că, în România, repertoriile - în mare majoritate - au rămas la o paradigmă a jumătății secolului XX, ferindu-se să familiarizeze atât orchestra, cât și publicul cu lucrări din zilele noastre. Iată că în concertele care urmează la Filarmonică vor fi prezentate în primă audiție absolută Poemele reci pentru actor și orchestră de Dan Dediu. Cum ne-ați vorbi,pe înțelesul tuturor, dedspre muzica lui Dan Dediu?

Muzica lui Dan Dediu, în general, este o muzică de o profunzime extraordinară și de o eficiență rar întâlnită. Atunci când Dan Dediu își propune să transmită ceva publicului, inevitabil acel sentiment, acea stare se transmite. Este și modul în care aș descrie foarte succint această nouă lucrare a lui, care va fi în primă audiție absolută, care o are în centrul scenei pe Isabel Karajan, o actriță austriacă, fiica celebrului dirijor Herbert von Karajan, care se află pentru prima dată la București și, cu atât mai mult, se află într-o ipostază de a face parte dintr-o orchestră. Poemele reci se bazează pe textele lui Ernst Jandl, un poet deconstructivist austriac, care a făcut parte din avangarda austriacă și, practic, a revoluționat dintr-o anumită perspectivă limba germană; pentru că el a descompus cuvintele și le-a ordonat în cu totul alt fel și le-a schimbat și metamorfozat în așa fel încât limba austriacă a fost mult mai bogată după creația sa. M-aș opri asupra unui poem care recunosc că va fi extrem de intens, joi și vineri, pentru că, cu toate că piesa a fost compusă de Dan Dediu cu ceva timp în urmă, partea a treia este un poem intitulat după o contracție a consoanelor dintr-un cuvânt în limba germană, în limba română însemnând tranșee. Este o descriere fonetică din consoanele constitutive ale acestui cuvânt, ale sunetului războiului. Cu toate că sunt sigur că nimeni nu știa ce ne va aștepta acum mai bine de o lună și jumătate, piesa fiind compusă cu mult, mult timp înainte, din păcate descrie perfect situația actuală și ceea ce se petrece la granița României, nu foarte departe de noi. Așa că eu cred că această piesă va fi intens trăită de publicul ascultător pentru că sunt exact zgomotele descrise din perspectiva unei persoane care se află în tranșee.

Iar o surpriză absolută va fi că piesa e compusă în așa fel încât va fi legată direct, fără pauză, de Concertul de pian nr.3 de Prokofiev. Este o situație experimentală, dar, de fapt, ideea care stă la bază e că după astfel de poeme e foarte greu să aplauzi. Și-atunci, începutul foarte interiorizant și foarte filosofic al Concertului nr.3 pentru pian de Prokofiev va porni ex abrupto din piesa lui Dan Dediu, concepția fiind de la început de așa manieră încât să ne permită acest lucru.

În concertele care propun prime audiții absolute, acestea riscă să eclipseze celelalte opusuri din program. În cazul nostru, vorbim de Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Serghei Prokofiev, cu Daniel Ciobanu - solist și Simfonia nr.6 Pastorala de Ludwig van Beethoven. Care considerați că sunt punctele forte ale acestei jumătăți de program?

Daniel Ciobanu este unul dintre cei mai remarcabili pianiști, nu doar români; este unul dintre cei mai interesanți și extazianți, aș putea spune, muzicieni la ora actuală, nu doar din generația tânără. Și tocmai acest tip de experiment filosofic se potrivește și personalității sale care, va fi o surpriză, dar va face parte inevitabil din piesa lui Dan Dediu. Și, după cum spuneam, va fi motorul care va conduce spre Concertul nr.3 de Prokofiev, pe care Daniel Ciobanu îl cântă absolut magistral și este una din lucrările lui quintesențiale.

De ce am ales Simfonia Pastorala de Beethoven? Ar părea ca o contrapondere a durerii Poeziilor reci ale lui Jandl și a muzicii lui Prokofiev, dar, de fapt, sunt elemente filosofice care se regăsesc în toate - și în poeziile lui Jandl, și în muzica lui Prokofiev - și anume, natura, divinitatea, asperitățile vieții simbolizate sau metamorfozate de fapt fiind personificări ale furtunii din Simfonia Pastorala a lui Beethoven. Iar finalul simfoniei lui Beethoven se numește Cântec păstoresc, mulțumire divinității că furtuna s-a încheiat și este exact ceea ce, de fapt, Beethoven încearcă să transmită într-un mod foarte metaforic în această simfonie, dar încearcă să transmită în ultima lui simfonie, a IX-a, prin textul lui Schiler care spune că toți oamenii vor deveni frați, îmbrățișați-vă, milioane. Este vorba despre același lucru; după furtună o să urmeze și liniștea. E exact ceea ce sper să se întâmple cât mai curând cu această perioadă dificilă.

Credit foto: Ionuț Macri