Camerata Regală, dirijată de Radu Popa, va susține un concert pe scena Ateneului Român, intitulat "Muzica Bucureștiului de altădată". Solistă va fi vocalista de jazz, Irina Sârbu.

Irina Sârbu, duminică 10 aprilie, veți fi solista concertului "Muzica Bucureștiului de altădată" susținut de Camerata Regală. Știm că nu este pentru prima oară când veți cânta alături de Camerata Regală. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest ansamblu?

E o mare bucurie să cânt din nou pe scenă alături de această orchestră extraordinară. Înseamnă o exeperiență tare dragă mie și mă bucur că atingem acest repertoriu de suflet pentru mine, așadar, o întreagă experiență emoțională în ceea ce mă privește. O să cântăm piese foarte cunoscute din Bucureștiul de altădată, Vrei să ne întâlnim sâmbătă seară, Iubesc femeia, Truli, Zaraza, și multe, multe alte surprize și mă bucur să mă aflu pe scenă pentru prima oară alături de maestrul Radu Popa, care va dirija acest concert.

După cum ați spus, duminică vom putea asculta piese precum Zaraza, Iubesc femeia, Noapte bună, Mimi. De ce muzica Bucureștiului de altădată?

Pentru că această muzică va fi întotdeauna actuală. Este o muzică ce ține de rădăcinile noastre, de povești de dragoste, e o muzică la care publicul întotdeauna va rezona și se va bucura de un astfel de repertoriu. E un lucru testat de mine, de domnul Radu Popa, de toți cei care s-au aplecat asupra acestor piese. Orchestrațiile sunt semnate Ioan Dobrinescu, iar repertoriul este unul de suflet și unul pe care nu trebuie să-l uităm și generațiile care vin din urmă, cred că este important să asculte muzica asta, să aibe acces la ea, mai ales în așa un cadru la Ateneu și cu aceste orchestrații și alături de Camerata Regală și maestrul Radu Popa.

În jazz, lucrări de acest gen se cântă de obicei în formulă restrânsă, formulă ce este mai permisivă pentru pentru secțiunile improvizatorice. În concertul de duminică vorbim despre aranjamente realizate pentru un ansamblu mai numeros și voce. Cum are loc improvizația atunci când cântați împreună cu un ansamblu mai numeros, precum Camerata Regală?

Mă bucur că întrebați asta. Chiar am avut o discuție pe tema aceasta cu maestrul Radu Popa. Într-adevăr, când cânți într-un ansamblu mic, o tripă de jazz este mult mai simplu să ai libertate și ca solist, colegii se iau după tine, dar într-adevăr, în ceea ce privește orchestrații atât de ample, am găsit anumite porțiuni, anumite măsuri, anumite locuri în fiecare piesă unde pot să mă exprim și ușor jazz-istic. Desigur cu măsură, pentru că trebuie să păstrăm stilul vremurilor și anilor în care au fost scrise aceste piese. Dar, da, a fost un lucru la care m-am gândit și am reușit să strecor iz de jazz și de swing.

În dimineața zilei concertului, 10 aprilie, va avea loc și o repetiție generală cu public. Din perspectiva dumneavoastră, ce poate oferi publicului experiența participării la o repetiție generală?

Pentru mine este prima oară când am eu această experiență, repetiție generală cu public. Mi se pare că este foarte interesant să pătrunzi în bucătăria artiștilor, în sufrageria lor. La repetiția generală vorbim, ne oprim, ne consultăm, nu este atât de strict, cât atât de, cu ștaif ca la un concert, dar desigur și repetiția generală fiind generală este foarte aproape de concert. Îmi doresc foarte mult să comunic cu publicul, să fim deschiși. Biletele s-au vândut foarte repede. Lumea își dorea foarte tare să participe la concert, iar cu siguranță cei care vor veni la repetiție nu vor putea veni seara, pentru că nu mai au unde. Deci, mă bucur că au reușit să vină și că sunt în număr foarte mare sau pentru foarte multe bilete și la repetiție și asta înseamnă că cei care vin la repetiție, cu siguranță, și-ar fi dorit să vină la concert.