Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate, Radio România Muzical organizează o serie de evenimente aniversare. În 24 martie, pianistul Mihai Ritivoiu va susține un recital în cadrul căruia va interpreta pagini semnate de Franz Schubert, Franz Liszt, Maurice Ravel, Frederic Chopin dar şi o compoziție proprie, scrisă în 2021, inspirată de pandemia COVID-19.

Mulți pianiști de pe scena internațională îl privesc pe românul Dinu Lipatti ca pe un model absolut în interpretare. Cum vă raportați dumneavoastră la Dinu Lipatti, cu atât mai mult, cu cât, iată, abordați un repertoriu romantic în care Lipatti excela?

Da, înregistrările lui Dinu Lipatti... mă întorc la ele întotdeauna. Când reascult înregistrări ale lui Dinu Lipatti mereu descopăr și învăț ceva nou. Deci, sunt cumva ca un izvor de inspirație și nu degeaba sunt privite cu așa o admirație oriunde în lume și de când stau în Anglia am avut discuții cu mulți muzicieni și melomani care împărtășesc aceleași gânduri. Da este un etalon și sigur că asta nu înseamnă că trebuie imitat, pentru că nu asta căutăm când încercăm să ajungem la interpretarea noastră, dar prin a înțelege ceea ce a făcut un pianist de geniu cum era Lipatti este un proces din care înveți extrem de mult despre interpretare. 

În anul 2011, în urma unor înregistrări realizate pentru Radio România, descriați experiența alături de Orchestra Radio, drept una extraordinară. Cum a evoluat de atunci până în prezent relația pe care o aveți cu Orchestra Națională Radio?

Am trecut printr-o experiență intensă și cu rezultate pozitive timp de trei zile când am înregistrat Concertul nr. 2 de Rahmaninov, care creează o legătură. Sigur, nu am mai colaborat de atunci cu Orchestra Radio, asta și din cauza pandemiei care a făcut imposibil un concert care era planificat pentru anul 2020 cu Beethoven 3, ceea ce ar fi fost o frumoasă amintire a concursului Lipatti. Însă, m-aș bucura întotdeauna să colaborez din nou cu această orchestră, pe care am ascultat-o de nenumărate ori ca spectator în sală și pe care o admir și la care țin foarte mult.

Un an mai târziu după acest moment când ați părăsit România și ați continuat studiile muzicale la Londra unde sunteți stabilit și acum. Cum a fost adaptarea să fii pianist român în altă parte?

Sigur că această părăsire, cum ați spus, a României nu a fost ușoară și nici acuma, întotdeauna rămâne o oarecare dorință de a petrece mai mult timp în România, însă, sigur că faptul de a ajunge la Londra a fost ceva extrem de interesant și stimulant pentru mine fiind un centru așa de important muzical, am avut ocazia să asist la foarte multe concerte extraordinare, dar poate și mai important decât atâta, să cânt în masterclassuri cu mari artiști cum ar fi Emmanuel Ax sau Richard Goode, toate acestea erau posibile la Guildhall School unde studiam eu și sigur, ajungând acolo ca pianist român, mi-am dat seama că pot să fiu absolut mândru de ceea ce am învățat în România fundația pe care o aveam și am continuat practic să-mi găsesc oarecum vocea mea personală pianistică și să descopăr repertorii noi, solo, muzică de cameră. Deci, am resimțit-o ca pe o continuare firească a activității mele și sigur că Londra este un oraș care îmi place foarte mult și mi-aduc aminte că de când am aterizat pentru prima oară acolo, pentru a da examenul de admitere la Guildhall School am avut așa un sentiment că acesta un loc unde mi-ar plăcea să locuiesc.

Pe lângă colaborarea cu Orchestra Radio ați fost și sunteți frecvent invitat la microfonul Radio România Muzical, iar înregistrările dumneavoastră au un loc special în programul emisiunilor noastre. Cum descrieți particular, legătura cu postul Radio România Muzical?

Sunt extrem de emoționat de câte ori observ că postul Radio România Muzical difuzează înregistrările mele. Este o legătură specială, pentru că am fost ajutat, sau la începutul carierei mele prin aceste înregistrări și prin difuzarea lor și sunt deosebit de recunoscător pentru acest lucru, așa că nu pot să spun decât că este o relație specială și cu atât mai mult mă simt extrem de emoționat și de onorat să am ocazia să dau acest recital în acest context.

Site-ul dumneavoastră oficial ne anunță că susțineți și cursuri online pentru pianiștii doritori. Când ați început să lucrați cu elevi și cine poate beneficia de aceste cursuri?

Am început de destul de mult timp să lucrez cu elevi, m-am raportat la vârsta mea să zicem, 10 ani, nu știu dacă e mult timp, dar este o activitate care îmi place. Sunt perioade în care pot să mă ocup mai mult de asta și sunt alte perioade în care cântatul primează și atunci mă ocup mai puțin, însă am dat lecții unor studenți și elevi, niveluri și background-uri diferite și este ceva foarte interesant, îți stimulează gândirea să poți să explici ceva care poate nu ți-ai pus problema, să explici în cuvinte până acuma și sigur că într-un fel, oricine poate beneficia, dacă am timpul necesar. Singurul lucru care mă interesează este să fie cineva care cu adevărat un interes să descopere ei muzica și că este cineva care face acest lucru într-un mod foarte performant sau chiar și cineva amator. Sunt întotdeauna deschis și dispus să încerc să ajut așa cum pot.

În luna martie, la casa de discuri Genuin din Leipzig ați lansat CD-ul Transcendence. Iată, o multitudine de preocupări, recitaluri, cursuri de pian, înregistrări de disc. Cum vă împărțiți timpul pentru toate aceste activități? De unde vă extrageți inspirația?

Aș spune într-un cuvânt, din necesitate. Când stai și te gândești, mi-ar plăcea, de exemplu să înregistrez un CD și mi-ar plăcea să fac asta, la început există o idee, după care îți dai seama că ia foarte mult timp și organizare și tot felul de elemente extramuzicale, dar până la urmă găsesc o soluție. Nu știu cum să răspund, pentru că nu cred că sunt chiar un model la capitolul organizare. De multe ori ajung să mă pun singur în niște situații puțin extreme și chiar cu acest CD a fost puțin amuzantă, pentru că eu am fost cumva și un fel de manager de proiect, m-am ocupat de închirierea sălii și a pianului și am luat legătura cu casa de discuri. Producătorul înregistrării a venit în Anglia și ne-am întâlnit în locația organizată de mine pentru a înregistra și mi-am dat seama că erau anumite zgomote acolo, în timpul zilei din cauza unui roi de albine, în acea biserică, ceea ce făcea înregistrarea imposibilă și a fost un moment aproape de impas absolut, în condiții în care erau niște sume de bani destul de semnificative cheltuite pe zi. În fine, până la urmă am găsit o soluție, să înregistrăm noaptea sau începând cu ora opt seara, când aceste albine încetau în a mai scoate sunete. Asta vă spun așa ca o paranteză și ca o poveste de genul de lucruri pe care eu nu mi-o imaginam că trebuie să mă gândesc ca pianist și care apar, dar această diversitate de activități este și ceea ce îmi dă energie. Țin foarte mult de a face lucruri diferite și de a ieși un pic din o anumită rutină. Sigur că cheia este să găsești mereu timpul de a studia, pentru că altfel, dacă studiul nu este acolo, lucurile încep să devină șubrede și atunci nimic altceva nu mai funcționează cum trebuie și mai adaug la lista pe care ați menționat-o, faptul că între timp m-am apucat să studiez și dirijatul și voi avea în luna mai primul concert în care voi cânta și dirija de la pian, un concert de Mozart, în Florența

Faceți parte dintre Moștenitorii României Muzicale, întrucât la vârsta de 32 de ani sunteți considerat unul dintre cei mai importanți tineri pianiști români, cu o carieră internațională relevantă, care v-a purtat pe mari scene din Europa și Asia. Publicul român vă cunoaște nu la fel de mult ca publicul din afară. Cum l-ați caracteriza dumneavoastră pe pianistul Mihai Ritivoiu?

Bine, destul de greu. Cred că oricui îi va fi greu să fie obiectiv cu persoana lui proprie. Cred că tind să fiu o personalitate mai degrabă introvertită și continuu fascinat de muzică și ce sper și-mi doresc, e ca prin toate activitățile pe care le fac să reușesc să comunic asta oamenilor cu care intru în contact și această fascinație și dorință de a descoperi muzica din ce în ce mai mult.