Cu ocazia aniversării Radio România Muzical - 25, Liviu Pețu a stat de vorbă cu violistul Răzvan Popovici, director executiv al Asociației Sonoro, despre colaborarea dintre postul nostru de radio și diferitele festivaluri Sonoro, apoi despre concertul de Mărțișor din 6 martie, de la Sala Radio și, nu în ultimul rând, despre bursa "Moștenitorii României muzicale".

Răzvan Popovici, în 2022, pe 24 martie, Radio România Muzical împlinește 25 de ani de existență, iar una dintre misiunile postului nostru dedicat muzicii clasice în special este aceea de a promova evenimentele culturale - evenimente inspirate de muzicieni și oferite publicului larg. În calitate de director executiv al Festivalului Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo, cum vi se pare colaborarea cu Radio România Muzical, privind la cele peste 15 SoNoRo, mereu cu titluri atent gândite și pline de culoare? Când a început această colaborare între SoNoRo și Radio România Muzical și ce amintiri vă leagă de această relație?

Așa cum spuneți, relația noastră este longevivă și, dacă nu mă înșel, colaborarea a început încă de la prima ediție a Festivalului SoNoRo. Nu pot să uit primele interviuri de atunci, când, proaspăt venit din Germania, căutam să fac un pic mai cunoscută această nouă inițiativă numită SoNoRo - un festival de muzică de cameră, care era oricum ceva ușor neobișnuit și aproape bizar, dacă îmi aduc bine aminte, pe acele timpuri. Și-mi aduc aminte toate colegele dumneavoastră care au venit la toate concertele, au luat interviuri muzicienilor, au promovat concertele și au contribuit apoi an de an la creșterea reputației numelui SoNoRo, la atragerea unui public foarte larg. A fost un partener necondiționat la toate experiențele muzicale pe care le-am făcut. În acest an, se fac 17 ani - incredibil, dar adevărat!

Așa este!

Am fost întotdeauna un mare fan al postului dumneavoastră de radio pentru că este un post profesionist, este un post care susține adevăratele valori ale culturii naționale și nu numai. Și, ce să zic, a devenit acompaniatorul, compania zilnică a multor milioane de oameni în România.

Apoi SoNoRo Conac, nu, a readus muzica de cameră în clădiri de patrimoniu, impunătoare, dar și în acele mici palate aflate în satele tradiționale. A fost o muncă grea, mai ales ediția de anul trecut. Însă, munca dumneavoastră s-a făcut auzită din nou la Radio România Muzical. Au fost oare îndeajuns de promovate aceste evenimente? Sunteți mulțumit de rezultate privind în urmă?

La turneele SoNoRo Conac, sălile nefiind întotdeauna cele mai mari din țară, s-au umplut extrem de repede și extrem de bine; pe de-o parte, de cei care ne urmăresc pas cu pas în inițiativele sonore de pe întregul parcurs al anului, apoi, evident, reprezentanții partenerilor și sponsorilor care sunt foarte încântați ca în fiecare an să fie alături de noi și să descopere clădiri de patrimoniu extraordinare. Iar apoi, grație partenerilor media, printre care, evident, Radio România Muzical se află la loc de cinste, să aducem oameni care poate nu au fost niciodată la concertele SoNoRo sau nu au avut încă curiozitatea sau șansa să descopere conace, castele, vile aristocratice sau nu doar, biserici, sinagogi, aflate uneori la mică distanță de marile orașe, dar, cumva...

Necunoscute.

...Necunoscute, exact. Și, cumva, uitate. Iar faptul că în acest an ajungem la cea de-a zecea ediție SoNoRo Conac - o ediție aniversară - este un lucru mare și cred că aici și dumneavoastră ați contribuit extrem de benefic la popularizarea acestei serii de concerte și, apoi, în definitiv, la succesul concertelor SoNoRo Conac pe parcursul celor zece ani.

Călătoriți foarte mult în afara țării, interacționați cu o serie de muzicieni români și străini pentru diferitele dumneavoastră proiecte, dar de cel puțin trei ani vă faceți timp pentru a ajunge în țară și în luna martie pentru a oferi concerte de mărțișor. Iată, anul acesta, pe 6 martie, la Sala Radio, are loc al treilea concert din această serie începută alături de Radio România Muzical în 2020. Este adevărat că anul trecut, din cauza pandemiei, nu s-a putut ține acest concert pe scena Sălii Radio, însă astea sunt vremurile. Cum s-a născut acest proiect?

Împreună cu Cristina Comandașu, care a creat atunci Bursele Moștenitorii României muzicale, cumva ne-am gândit că ar fi frumos să facem și un concert de Mărțișor. Și așa s-a înfiripat ideea acestei colaborări SoNoRo - Radio România Muzical, o colaborare punctuală prin care doream să onorăm pe de-o parte drăguțele doamne din București, iar pe de altă parte, să aducem artiști importanți pe scena Sălii Radio. Așa cum ați spus, anul trecut nu am putut ține concertul pe scena Sălii Radio, dar, din fericire, l-am salvat prin înlocuirea cu Ateneul Româm. Deci, concertul a avut loc, astfel încât în acest an tradiția continuă, revenind pe scena Sălii Radio.

Este adevărat! Duminică, pe 6 martie, la Sala Radio și în direct la Radio România Muzical, colaborați cu o violonistă din Rusia și cu o pianistă născută la Monaco. Ce ne puteți spune despre aceste două muziciene pe care rar avem ocazia de a le asculta în România?

Tatiana Samouil provine dintr-o familie foarte interesantă: tatăl ei, dirijor român moldovean, care între timp a devenit și directorul Operei din Moscova - deci, un dirijor de mare anvergură internațională. Ea este practic moldoveancă născută în Rusia, dar trăiește de foarte, foarte mulți ani în Belgia și publicul român a avut ocazia să o asculte chiar anul trecut, la ediția a XVI-a a Festivalului SoNoRo. Deci, de asta cred că mulți care au simpatizat-o și au văzut ce violonistă extraordinară este se vor bucura să o reaudă pe scena Sălii Radio duminică. Alături de ea și de mine, o vom avea pe pianista pariziană Shani Diluka, cu rădăcini din Sri Lanka; o muziciană extraordinară, care a ajuns la mari succese în întreaga lume, înregistrează pentru Warner Classics și, ce să zic, este o pianistă rafinată, elegantă și care cred că va contribui activ la acest buchet de Mărțișor pe care-l vom oferi publicului din București.

Să ne spuneți câteva cuvinte despre programul ales pentru concertul de Mărțișor din 6 martie. Sunt bijuterii ale muzicii clasice semnate de șase compozitori plus o celebră creatoare de secol XIX.

Să începem cu creatoarea de secol XIX, compozitoarea Clara Schumann - binecunoscută cu siguranță publicului românesc, soția lui Robert Schumann, o personalitate romantică. În vremea respectivă a cucerit scenele pianistice și sălile de concert ale Europei, dar marele ei talent a fost și compoziția. Și, cu toate că a compus în umbra lui Robert, compozițiile ei sunt extraordinare. Multe au fost cumva redescoperite în ultimul timp. Iar marea mea bucurie e să fi "furat" cele trei romanțe ale Clarei Schumann, care sunt scrise pentru vioară, cumva să le câștig ca violist în lista repertoriului și pentru violă și pian. Apoi, evident, vom cânta piese potrivite cu ocazia - Ludwig van Beethoven, Piotr Ilici Ceaikovski și Dmitri Șostakovici. Avem cinci piese pentru două viori și violă, niște piese extrem de vesele, pe care Șostakovici într-o perioadă grea a vieții lui, când compunea muzică pentru film și era extrem de înfricoșat de repercusiunile pe care i le-ar putea fi adus în cazul în care Stalin ar fi decis să îl trateze și mai rău decât deja îl trata. Mai ales în zilele astea...

O temă actuală!

... o temă actuală. Și sunt foarte bucuros că vom putea transmite și noi mesajul nostru de pace prin aceste compoziții ale marilor compozitori ruși, care cred că pe un program de concert pot arăta lumii că doar prin pace, prin muzică și prin frumusețe toate națiunile noastre se pot reconecta și vor fi acolo unde se cuvine să fie.

Promovați foarte mulți tineri muzicieni de diverse naționalități. Sunteți mereu preocupat de muzica de cameră, implicat în nenumărate proiecte derulate în țară și în afara granițelor noastre, pe facebook... sunteți la rândul dumneavoastră interpret și, în plus, colaborați cu Radio România Muzical și Rotary Club Pipera în Proiectul "Moștenitorii României muzicale" - proiect menit să sprijine valorile artei interpretative românești în domeniul muzicii clasice, ce se adresează tinerilor muzicieni. Cum vi se pare această idee de competiție și cum este viața de membru al juriului, cum colaborați cu celelalte personalitățiale vieții muzicale românești care fac parte din acest juriu?

Anul trecut am avut plăcerea să fiu pentru prima dată în acest juriu și am fost foarte plăcut surprins să întâlnesc același spirit al partenerilor din juriu și, să spun, deciziile noastre au fost extrem de asemănătoare. Deci, practic, ne-am dat cu toții seama că important este ca cei mai buni să câștige, cei mai valoroși. Ce ne-am face cu o țară care nu susține talentele și nu se ocupă de educația tinerilor?! Ar fi un dezastru!Acest demers al Burselor "Moștenitorii României muzicale" și demersul nostru cu Bursele "SoNoRo Interferențe" cred că ajută și au ajutat, reușesc să creeze o elită muzicală adevărată.

Să scoată la suprafață valoarea.

Exact. Și ce este foarte frumos este că pe parcursul ultimilor ani, această elită pe care am încercat să o creăm pe parcursul a 16 ani, alături de alte inițiative din țară, dă roade. Și vezi că deja foști studenți sau elevi ai liceelor de muzică, colegiilor de muzică, conservatoarelor sau foști bursieri "Moștenitorii României muzicale" sau "SoNoRo Interferențe" nu doar că au rezultate extraordinare la nivel internațional, dar devin directori de filarmonici...

Îi găsim pe diverse afișe ale diverselor filarmonici, într-adevăr, și-n afară, și-n țară.

Da, și încep să ia parte activ la viața muzicală a României, cu un suflu nou, cu entuziasm, care l-au adunat atât în țară cât și în străinătate. Foarte important, pentru că știm cu toții că dacă ai o filarmonică de condus, trebuie să o conduci ca și cum ai fi într-un mare oraș din lume, pentru că concurența este mare, soliștii merg unde filarmonicile joacă bine, în sensul de organizare vorbind, altfel, cântă bine și sunt bine conduse.

Deci, vedem schimbări extraordinare pe parcursul acestor ultimi ani la mai multe filarmonici din România, unde managementul este tânăr, este entuziast, este competent și care schimbă lucrurile.

În finalul interviului, aș vrea să ne spuneți ce așteptări aveți pentru anii ce urmează de la Radio România Muzical?

Așteptările sunt foarte mari, dar sunt predictibile desigur. Multă muzică bună, o dezvoltare la nivel național care să atragă și mai mulți ascultători și, evident, implicarea în organizarea mai multor serii de concerte la Sala Radio și nu numai, care ar putea aduce nu doar muzica clasică aproape de oameni, dar ar putea aduce artiști foarte renumiți, foarte apreciați pe scenele din București.