George Natsis, ce se va întâmpla joi seară, pe 10 februarie, la Sala Radio?

Joi seară, pe 10 februarie, va fi și nu va fi o premieră. De ce spun va fi și nu va fi? Pentru că e vorba de un proiect pe care noi l-am îndrăgit foarte mult, un proiect 100% românesc - piese de la Timpuri Noi, Partizan, Horia Moculescu, Aura Urziceanu, Holograf, Direcția 5 și chiar unele piese mai vechi îmbrăcate într-o haină de jazz. Premiera este că acest concert va fi pentru prima dată cântat cu public în sală, ceea ce ne bucură foarte mult și cred că va schimba cu mult dinamica și starea noastră.

Cine a realizat aranjamentele pentru piesele pe care tocmai le-ai amintit?

Conceptul și aranjamentele îmi aparțin. Însă, așa după cum știe toată lumea, jazz-ul este o muzică în care spontaneitatea are un rol foarte important. Prezinți un aranjament care este baza unor improvizații și, de fapt, abia acolo se naște muzica de jazz... în improvizație, în spontaneitate, în creativitate, în atmosferă, în stare.

Cine vor fi cei care vor realiza această stare pe scena Sălii Radio?

Este o formulă de secție ritmică cu patru suflători, membri ai Big Band-ului Radio. În afară de subsemnatul, vor fi cu mine Adrian Flautistu la contrabas, Laurențiu Zmău la tobe, Adrian Cojocaru care, deși e trombonist, eu îl folosesc cu succes ca percuționist, Radu Florian la trombon, Cătălin Milea și Paolo Profeti - saxofoane și Laurențiu Moise la trompetă.

Titlul concertului ce mai ascunde, dincolo de acest șlagăr al formației Holograf?

Titlul ascunde niște gânduri ceva mai vechi, dintr-o perioadă pe care în foarte scurt timp aș vrea să o numesc "de tristă amintire". În momentul în care am lansat pentru prima dată acest proiect pe calea undelor și prin live-streaming, "Vine o zi" reprezenta o dorință, un vis al fiecăruia, cu vine o zi când totul va fi mai bine. De fapt, textul spune că vine o zi când se va sfârși, nimeni nu va ști când va fi. Dar eu am adaptat această "profeție" poate mai întunecată și am încercat să o ofer într-o haină mai plină de speranță. Vine o zi când ne vom gândi ca la o amintire urâtă la perioada în care n-am putut să ieșim din case, nu am putut să cântăm, n-am putut să ne trăim viața așa cum am fi dorit. Acesta e mesajul către public, De-abia aștept să ne revedem!