Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu Monica Isăcescu și Ștefan Costache despre albumul „Dinu Lipatti: Muzicianul în imagini”

Publicat: joi, 18 Martie 2021 , ora 22.56


Duminică, 21 martie, veți putea urmări în mediul online lansarea albumului bilingv Lipatti: muzicianul în imagini. De la ora 19.00, pe pagina de Facebook a postului nostru, pe pagina Zilelor Lipatti, dar și pe cea a revistei Dilema Veche vor putea fi urmăriți cei patru autori ai volumului: cercetătorul canadian Mark Ainley, jurnalistul Orlando Murrin, dar și colegii noștri Monica Isăcescu și Stefan Costache; alături de autori, în cadrul evenimentului mai sunt invitați pianista Mara Dobrescu, dar și jurnalistul Sever Voinescu, redactor-șef al revistei Dilema Veche, iar moderatoarea întâlnirii va fi Maria Monica Bojin, traducătoarea volumului. Mai multe detalii despre album aflăm de la Monica Isăcescu și Ștefan Costache, într-un interviu realizat de Petre Fugaciu.


Aș vrea să vorbim despre începuturile proiectului. Dinu Lipatti este unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni români, astfel că interesul pentru viața și opera sa exista deja. Când a apărut ideea acestui volum?

Monica Isăcescu: Aș spune că ideea acestui volum a venit într-un mod foarte firesc, în timpul diferitelor proiecte pe care le-am derulat în ultimii 10-11 ani împreună cu colegul meu, Ștefan Costache, și cu Dinu Lipatti - marele nostru pianist și dirijor - ca subiect, când am avut surpriza și bucuria să întâlnim oameni extrem de pasionați de tot ceea ce înseamnă Dinu Lipatti, chiar dacă uneori nu era vorba despre muzicieni. Poate că ați fi surprinși să aflați, așa cum am fost și noi la momentul respectiv, cât de mulți oameni îl admiră pe Dinu Lipatti, cât de mulți colecționează fotografii ale lui, partituri, orice fel de documente legate de numele lui Lipatti. Cei mai norocoși dintre ei, chiar și obiecte personale. Iar unul dintre cei mai pasionați și, în același timp, mai consecvenți cercetători în ceea ce privește patrimoniul de înregistrări ale marelui pianist este, fără doar și poate, Mark Ainley, care locuiește în Vancouver, Canada, și pe care am avut ocazia să-l invităm în România să susțină o serie de conferințe la București și la Cluj-Napoca în anul 2016, în care a vorbit despre acest proces foarte laborios de căutare a înregistrărilor necunoscute ale lui Lipatti, în colecții particulare, înregistrări pe care Mark le-a adus la lumină, le-a editat și, datorită acestor eforturi ale sale, acum avem practic de două ori mai multe minute de înregistrări cu Lipatti decât cele care erau cunoscute în momentul în care pianistul s-a stins din viață.

De când l-am cunoscut pe Mark Ainley, mi-am dorit foarte mult ca tot ceea ce el știe despre înregistrările lui Lipatti să capete forma unei cărți sau măcar a unui capitol într-o carte, iar acest lucru iată că s-a întâmplat acum. Apoi, în anul 2017, l-am cunoscut pe jurnalistul britanic Orlando Murrin, cel care după o serie de cercetări pe care le făcuse la București pe urmele lui Lipatti, după ce lansase o petiție internațională pentru salvarea Casei Lipatti de pe Bulevardul Lascăr Catargiu și transformarea ei în muzeu, a reușit să prezinte la Londra, în premieră, singurele secvențe filmate cu Dinu Lipatti pe care le avem până în acest moment, secvențe pe care le descoperise în arhiva Festivalului de la Lucerna. Iar cercetările lui Orlando legate de aspecte mai puțin cunoscute din viața lui Lipatti au continuat, evident. Așa că, în mod firesc, așa s-a format colectivul de autori - Mark Ainley, Orlando Murrin, Ștefan Costache și cu mine. Am proiectat acest volum care a fost primit cu multă amabilitate de Editura Institutului Cultural Român și de doamna Simona Sora, care coordonează activitatea acestei edituri și pentru care nu avem decât cuvinte de mulțumire.


Cum este structurat albumul?

Ștefan Costache: Volumul nu numai că este bilingv, în română și engleză, primul, subliniem, de acest fel dedicat lui Lipatti, dar chiar doi dintre cei patru autori aparțin spațiului anglofon. Jurnalistul britanic Orlando Murrin, pasionat cercetător al lui Lipatti, ne invită să cunoaștem mai bine povestea dintre marele pianist și muza și soția sa, Madeleine, ea însăși o apreciată pianistă și profesoară. Orlando Murrin își argumenteză inclusiv vizual, prin numeroase fotografii la care avem acces în premieră, opinia conform căreia relația dintre cei doi, povestea lor de dragoste foarte romantică a reprezentat sursa echilibrului lui Lipatti în ultimii ani ai dramaticei lui vieți, inclusiv în ceea ce privește înregistrările pe care ni le-a lăsat când era grav afectat de boală. Orlando Murrin a fructificat în urma unei deplasări personale fonduri documentare păstrate în Elveția.

Nu mai puțin spectaculoasă este perspectiva asupra universului înregistrărilor lui Lipatti, la care ne invită canadianul Mark Ainley, cel mai vechi arheolog - când vorbim despre înregistrări uitate, pierdute ale lui Lipatti. Ceea ce ne propune Mark reprezintă practic rodul cercetărilor sale de decenii din întreaga lume, dar, desigur, multe dintre informații sunt cu totul și cu totul noi. Și aș sublinia faptul că reușește să demonteze mulgte prejudecăți în privința lui, inclusiv pe aceea că avea nevoie de ani pentru a pregăti un nou concert.

Ajungem acum la perioada, nu mai puțin fascinantă, a experienței de la Paris, poveste pe care o datorăm Monicăi Isăcescu, și ea unul dintre cei mai constanți promotori ai lui Lipatti. Franța a însemnat o perioadă fericită a studiilor cu Nadia Boulanger și Paul Dukas, un timp când a fost preocupat inclusiv de dirijat, dar, de asemenea, și-a încercat - pentru cei care nu știu - condeiul inclusiv în calitate de cronicar muzical. Toate aceste imagini vorbesc, firește, și despre omul Lipatti, o fire deosebit de deschisă, care a știut și să se bucure de peisajul francez fotografiindu-l.

În ceea ce mă privește, m-am ocupat de capitolul dedicat perioadei din România, perioada primei ascensiuni și, probabil, cea mai fericită din scurta lui viață, o experiență despre care ne mai vorbesc acum imaginile fotografice, dar și obiecte extrem de prețioase precum costumul de botez, decorațiile pe care le-a primit, planul moșiei de la Fundățeanca, toate păstrate în arhiva Muzeului Județean Argeș, cu care am avut și de această dată o excelentă comunicare și colaborare.