Invitata mea din această seară este pianista Alexandra Dariescu. Bună seara de aici, din România, Alexandra!

Bună seara! Mă bucur enorm să luăm legătura.

Alexandra, noi am stat de vorbă în septembrie anul trecut, înaintea celor trei concerte pe care le-ai susținut cu Orchestra Filarmonicii din Oslo. Ai interpretat atunci Fantezia pentru pian de Nadia Boulanger. Te rog să-mi spui ce-ai mai făcut între timp!

Pare că a trecut o veșnicie de când am vorbit data trecută. Am creat o nouă producție pe tema Spărgătorului de nuci împreună cu Royal Liverpool Philharmonic Orchestra și trebuia să avem trei concerte la sfârșitul lui decembrie, dar au apărut noi restricții și am făcut numai două concerte. Dar a fost incredibil pentru că toată producția, care a fost pentru pian solo, orchestră, brass band, narație și doi dansatori de balet, a fost absolut în totalitate făcută pe zoom. Totul pe internet! Într-un fel, pandemia ne-a împins pur și simplu să ne depășim limitele și așa s-a creat o nouă producție care a fost extraordinară și a fost singura producție a acestui spectacol magic, Spărgătorul de nuci, din întreaga Mare Britanie.

Ai primit anul trecut și o distincție românească foarte importantă, Ordinul și Medalia cu Meritul Cultural al României, distincție acordată de președintele Klaus Iohannis, nu-i așa?

Da. A fost o surpriză minunată exact la momentul când chiar aveam nevoie de puțină susținere și a fost incredibil! O bucurie enormă, sincer.

Sincer, aici, publicul te așteaptă cu mare nerăbdare. Îți dai seama că și publicul român este dornic de întâlnirea cu artiștii. Spune-mi, cum se desfășoară activitatea ta în această perioadă de restricții severe, cum sunt în Marea Britanie?

Din păcate, suntem absolut izolați aici în lockdown. Nu sunt permise zborurile spre nicăieri. Nu am plecat nicăieri anul acesta, în România nu am fost de mai mult de un an. De-abia aștept, cu cel mai mare drag! Să sperăm că totul va fi bine și voi fi prezentă la Festivalul "George Enescu" din septembrie. Viața de aici este foarte aglomerată. Pentru mine este un timp extraordinar pentru reflecție, pentru foarte mult research. Descopăr foarte multe piese. Mi-am resetat efectiv programul pe următorii cinci ani. Au fost mai mult de 80 de concerte numai anul trecut care au fost anulate, cu debuturi foarte importante cu orchestre din America, turnee în China, în întreaga Europă, dar, efectiv, trebuie să privim jumătatea plină a paharului, trebuie să ne gândim la sănătate, să încercăm să eradicăm acest virus oribil și să ieșim din pandemie. În Marea Britanie sunem încă în lockdown până în luna martie. Săptămâna viitoare prim ministrul va anunța dacă vor fi restricții în continuare, dar vaccinarea merge extraordinar de bine. Sunt mai mult de 15 milioade de oameni… toți cei cu vârsta peste 70 de ani deja au fost vaccinați și am înțeles că și generația mea, cei mai tineri, vom fi vaccinați până în septembrie; cel puțin așa se spune.

Deci tu vei opta pentru vaccinare, nu?

Absolut. Aceasta este singura modalitate de a ieși din pandemie. Iar industria noastră, a artelor - și nu vorbesc numai de muzică, întreaga cultură - este absolut zero la momentul acesta pentru că nu putem concerta, nu mai avem voie să fim în fața publicului. Este un risc enorm și din cauza aceasta vaccinarea este singurul mod de a ieși din pandemie.

Am văzut pe pagina ta de facebook o știre cum că ești membru asociat al Royal Northern College of Music?

Da, este Conservatorul Regal din Manchester, unde mi-am făcut studiile de undergraduate. Eu am o relație extraordinară și o colaborare cu ei. Sunt și artist onorific asociat al acestui conservator regal, iar săptămâna trecută m-au numit membră asociată. Este o distincție extraordinară pe care o conferă la câțiva dintre Alumnii lor care au reușit să ajungă la un nivel în carieră în care au un efect foarte pozitiv. Și, pentru mine, încă o dată, este o distincție extraordinară, într-un timp în care peste tot în lume s-a simțit, toți artiștii au simțit o dezamăgire totală legată de cum am fost tratați în această pandemie. Știu că am vorbit de foarte multe ori, este mai periculos să mergi la supermarket, la shopping în mall decât sa vii în sala de concerte. Și este incredibil de important să realizăm că arta, cultura, nu este un lux pentru elite, este parte din viața noastră și trebuie să luptăm cât mai mult să reușim să o menținem și să ne păstrăm artiștii. De exemplu, în Marea Britanie, Uniunea Muzicienilor a făcut un studiu în care s-a arătat că mai mult de o treime din muzicieni vor să se reprofileze, vor să părăsească industria muzicii total. Nu putem lăsa ca acest lucru să se întâmple. Și în timpul războaielor s-au ținut concerte, iar acom efectiv sălile noastre sunt goale și artiștii încearcă cât de mult, bineînțeles, să fie relevanți și să aducă puțină bucurie, dar pandemia asta ne-a luat tot ce e mai frumos din viață - a merge la o sală de spectacole, la teatru, să auzim muzica - și nu cred că este nimeni în toată lumea aceasta, în timpul pandemiei, care nu a ascultat muzică, nu a văzut un film, nu a citit o carte. Nu pot să explic cât de greu a fost pentru artiști în această perioadă!

Spune-mi, Alexandra, în Marea Britanie există o protecție a artiștilor în această perioadă?

Avem foarte multe uniuni care încearcă și se luptă pentru noi, dar din păcate foarte mult sprijin nu a fost de la minister, de la guvern. Bineînțeles, noi ne mai luptăm și cu o altă problemă acum, Brexitul, care, efectiv, este unul dintre cele mai nefericite lucfruri care se puteau întâmpla celor din Marea Britanie. Și foarte multe generații vor avea de suferit extrem de mult de aici încolo.

Artistic vorbind, Brexitul cum influențează viața muzicală, viața artiștilor?

La momentul acesta, din păcate, când s-a negociat Brexitul am aflat că au fost foarte multe neînțelegeri din partea Marii Britanii, care nu a înțeles diferența între vize și permis de lucru. Deci, toți cei din Europa pot veni în Marea Britanie să susțină concerte, să aibă turnee, dar toți britanicii care nu au o altă naționalitate, nu au un pașaport european nu pot merge în Europa decât cu viză și permis de lucru și bineînțeles că acest lucru este absolut oribil mai ales pentru orchestrele care mergeau în turnee în Europa. Și am înțeles că fiecare țară are aște reguli pentru cei din Marea Britanie.

Da, din păcate, libera circulație a artei, iată, este împiedicată de acest Brexit. Ce să spun! Alexandra, deci, tu te vei vaccina, sper să revenim la o viață normală sau măcar aproape de normalitate. Planuri pentru viitor, chiar și în această perioadă de restricții… poți să ne spui ce-ai putea sau la ce te gândești măcar așa, ipotetic vorbind?

Planurile se schimbă absolut de la o săptămână la alta. Nu a fost niciodată așa în cariera nici unui artist, care a știut ce se întâmplă săptămâna viitoare sau chiar și luna viitoare. La momentul acesta, luna aprilie ar trebui să fie plină de recitaluri și în Germania și în Marea Britanie, dar din câte se vede nu cred că se va întâmpla. Și, efectiv, păstrez timpul acesta pentru multe proiecte. Am început, dar nu vă dezvălui nici unul pentru că sunt tipul de persoană, după cum știți… trebuie să fiu la un anumit nivel al unui proiect pentru a-l anunța. Dar sunt foarte multe lucruri frumoase. Sper din tot sufletul să vin la festivalul "George Enescu" din septembrie, cum am spus, și să ne reîntâlnim cu bine, să ne bucurăm de toate lucrurile frumoase pe care ni le oferă viața!

Alexandra Dariescu, eu îți mulțumesc pentru discuție. Îți doresc, cât mai curând posibil, săli pline și aplauze la scenă deschisă! Și, ca să ne amintim de vremurile bune, încheiem cu un moment dintr-un concert cu public pe care l-ai susținut aici, la Sala Radio, în compania Orchestrei Naționale Radio sub bagheta dirijoarei Tianyi Lu. Ce-ți amintești despre acel concert?

A fost un concert extraordinar, unde am interpretat în premieră în România Fanteziei de Nadia Boulanger împreună și a fost un trio feminin - și pianista, și dirijoarea, și compozitoarea fiind femei. A fost extraordinar! Iar publicul de la Sala Radio a fost extraordinar, orchestra - minunată, ca de obicei, de excepție - și m-am bucurat din plin. Acelea sunt câteva din cele mai frumoase amintiri care încă-mi hrănesc sufletul. Acum, în momentul în care nu putem cânta, acestea sunt amintirile care ne fac să sperăm să ajungem pe scenă cât se poate de repede.