Instituțiile muzicale sunt nevoite să se adapteze perioadei dificile pe care o traversează prin difuzarea de înregistrări din arhivă sau prin proiecte online. Despre cum a afectat pandemia activitatea Operei Naționale Române din Timișoara, dar și despre evenimentele din continuarea stagiunii, ne-a vorbit baritonul Cristian Rudic, managerul instituției.

Domnule Cristian Rudic, cum a afectat perioada pandemiei activitatea Operei Naționale Române din Timișoara?

Ne-a afectat cum a afectat tot mapamondul acest blestem de pandemie. Evident, ne plângem, ca toți colegii noștri din teatrele de proză sau liric, de lipsa publicului și de lipsa feedback-ului. Și bineînțeles că acest handicap îl avem cu toții și peste el încercăm să trecem cu toții și, ca misiune în timpul acesta, Opera Națională din Timișoara și-a propus să recurgă la acuratețea mijloacelor teatrului liric. Adică, să dăm ce putem să dăm - când putem, să dăm și cu public, iar dacă nu, pe acest atât de uzat și abuzat internet - atât evenimente înregistrate înainte… Eu m-am opus acestui trend, dar n-am putut să mă opun total… și să dăm lucruri cât mai proaspete, pe care le-am înregistrat chiar în timpul pandemiei, cu coercițiile de rigoare (cu măști, cu distanțare). Ne-am propus să recurgem cu adevărat la acuratețea mijloacelor, atât teatrale, dar mai ales muzicale, pentru că, până la urmă, drama per musica trebuie să se manifeste ca teatru pe muzică deși avem aceste înfrânări. Noi știm foarte bine că teatrul liric uzează de balet, de cor, de orchestră, de multe compartimente mari de soliști și acest lucru nefiind posibil, cel puțin în spații ca la Timișoara, am uzat de scena din aer liber de la Parcul rozelor, de la Grădina Capitol, de domnul Gârboni, directorul Filarmonicii Banatul, care a fost o gazdă splendidă și ne-a permis să jucăm acolo.

Programăm și reprogramăm, ca toți din breasla noastră. Am pus pe hârtie și am demarat acțiunile către un festival, Timișoara muzicală, festival care a fost inventat în urmă cu câteva decenii de Ion Românu și a fost comun, al Filarmonicii Banatul cu Opera Națională Timișoara. Sunt cei doi plămâni muzicali ai acestui oraș care va fi capitală culturală și, în drum către capitala culturală, cele două instituții au reușit să-și dea mâna din nou. Și, iată, vrem să începem festivalul cu Serva padrona în regia lui Silviu Purcărete și beneficiind de scenografia lui Dragoș Buhagiar care este, cu mândrie anunțăm, angajat al Operei Naționale Române din Timișoara; la pupitru, Mihnea Ignat. Începem festivalul cu acest eveniment unic și de anvergură pentru pandemie și nu numai. Când montează Purcărete o piesă, te gândești că vei juca piesa aceea cel puțin în următorii 10-15-20 de ani în cazul teatrului liric. Maestrul Purcărete este cel care a montat și Carmen la Timișoara acum trei stagiuni și a fost prima operă montată de maestrul Purcărete în România.

Un început de festival ni-l dorim în 25 aprilie și sperăm să-l putem juca cu public pentru că Timișoara în acest moment este singurul oraș încă roșu și nu putem juca decât online. Și vrem să încheiem acest festival cu cele două orchestre reunite, cu Simfonia Alpilor. Sigur că depindem de distanțări, dar nu putem fără susținerea Primăriei din Timișoara pentru că vrem să-l dăm în aer liber și presupune multe costuri și anumite desfășurări de forțe în oraș.

Aș vrea să vă întreb care este poziția dumneavoastră față de vaccinare. Considerați că este o posibilă soluție din punctul de vedere al revenirii publicului în sălile de concerte?

Eu văd vaccinarea ca pe luminița de la capătul unui tunel foarte lung și nu văd altă soluție. Eu nu pot decât să recomand asta. Nu pot să mă gândesc la altă soluție decât la vaccinare, care să ne permită să visăm să ne apropiem de o lume a normalității.