15 ani de evenimente SoNoRo s-au împlinit anul acesta, sărbătoriți printr-o ediție aniversară inspirată de Pasărea măiastră brâncușiană. Despre concluziile ediției ne-a vorbit violistul Răzvan Popovici, directorul executiv al Festivalului, în interviul următor.

S-a încheiat de curând cea de-a XV-a ediție aniversară a Festivalului SoNoRo - o aniversare atipică, având în vedere restricțiile impuse pe fondul pandemiei. Cum a decurs procesul de organizare, în aceste condiții?

A fost, probabil, cea mai complicată organizare în acești 15 ani, dar cum știm că expresia franțuzească noblesse oblige este extrem de importantă în orice fel de organizare și în orice fel de demers pe termen lung, ne-am gândit că nu avem cum să nu ținem această ediție aniversară. Cu mari eforturi, e adevărat, din partea echipei noastre, evident, din partea mea personal, din partea directoarei artistice, Diana Kettler și a artiștilor care, până la urmă, au ajuns cu toții în țară, am reușit să punem la cale o ediție de neuitat. Am schimbat de șapte ori arhitectura festivalului, încercând să facem concertele cu public posibile. Până la urmă nu a fost posibil, deci am decis să ținem concertele prin transmisii live online, și, până la urmă, uitați, am ajuns cu bine la sfârșitul acestei ediții. Au fost două săptămâni și jumătate de concerte, dacă socotim cele două perioade în care a avut loc festivalul. Am avut extrem de mult public care ne-a privit. Doar pe contul nostru și pe contul partenerilor, Vodafone și Raiffeisen, au fost 20.000 de vizualizări, iar în contul de Facebook au fost peste 80.000. Ce să zic, o mare bucurie că am putut aduce muzica în atât de multe sufragerii, saloane și bucura mult lume.

Cum v-ați adaptat situației de a susține concertele online? Ați resimțit absența publicului?

Pentru mine au fost primele concerte cântate fără public și trebuie să mărturisesc că atunci când ești la lumina reflectoarelor și ai, evident, echipa care ascultă, cameramanii, deci crew-ul care a filmat și știi că sunt zeci, sute, pe termen lung mii de oameni în spatele ecranelor și în spatele camerelor, nu am simțit o mare diferență. Evident, când ești în sala de concert, cu public nenumărat, simți probabil o vibrație și poți să cânți, cumva, astfel încât să reacționezi după cum reacționează și publicul la rândul său. Dar, vorbeam și cu ceilalți muzicieni, pur și simplu au fost niște concerte care pe noi, muzicienii, nu ne-au făcut să ne simțim altfel, fiind și emoționați, și încântați, și bucuroși. Oricum, că SoNoRo s-a întâmplat e un miracol și eram cu toții convinși și ne-am simțit privilegiați să fim în momentul acesta, acum, la început de decembrie, probabil unul dintre foarte puținele festivaluri care au avut loc în Europa.

Ce impresii aveți acum, la finalul festivalului?

Personal, sunt extrem de fericit că am încununat 15 ani de aventură SoNoRo și evident, acest an paradoxal, cu o ediție SoNoRo reușită. M-am bucurat foarte mult că tema Pasărea măiastră, Magic bird a avut mare succes. Inspirația luată din opera lui Brâncuși și evident sărbătorirea lui Ludwig van Beethoven la 250 de ani de la naștere, omagierea păsării noastre cea sonore, mascota și simbolul nostru, toate au dus, zic eu, la o bucurie și o încântare a celor care au luat parte.