Dirijorul Cristian Mandeal propune o serie de concerte Beethoven la Filarmonica din Brașov. Primul astfel de eveniment a avut loc în 16 ianuarie, urmând ca în fiecare lună să fie programat un concert dedicat Titanului de la Bonn.

De unde a pornit ideea acestei integrale Beethoven?

De la faptul că mie-mi plac integralele în general. Am făcut diverse integrale în viața mea. De altfel, n-ar fi prima integrală Beethoven; am făcut o astfel de integrală atât la Filarmonica "George Enescu", cât și la Filarmonica din Iași. Fiind vorba despre anul aniversar Ludwig van Beethoven, m-am gândit că s-ar potrivi foarte bine și la Brașov, unde, de un an încoace, am preluat o titulatură de dirijor oaspete principal. Așa încât, anul 2019 l-am dedicat creației lui Brahms și am dirijat o integrală simfonică Brahms la Brașov. Și iată că acum, datorită anului aniversar, m-am gândit la Beethoven.

Cum ați ales programul primului concert din 16 ianuarie?

Am să dirijez simfoniile la rând, în ordinea lor cronologică, așa încât prima dintre ele a fost subiectul primului concert, din 16 ianuarie. Va urma în fiecare lună, practic, câte un concert în această ordine; Simfonia a II-a în februarie, a III-a în martie etc. etc. până în noiembrie, cu Simfonia a IX-a. Lângă Simfonia I am programat și Concertul nr. 1 de pian, care se potrivea foarte bine și stilistic și ca perioadă de creație și chiar și ca tonalitate, Do major-Do major, cu simfonia. Dar am început ciclul cu o lucrare mai puțin cunoscută, și anume Victoria lui Wellington op.91 de Beethoven, o lucrare ocazională, datorată acelui prilej în care curtea de la Viena "sărbătorea" victoria obținută de Wellington asupra lui Napoleon pe teritoriul Spaniei, lucru bineînțeles extrem de favorabil primit la curtea Vienei, care se afla în război direct cu Franța lui Napoleon. Ei, această lucrare este o lucrare, aș zice, cinematografică, de mare efect, voaiantă, foarte incitantă, cu grupe de percuție și fanfare și lovituri de tun, lucrare care a inspirat de altminteri și Uvertura 1812 a lui Ceaikovski și care a dat un model pentru lucrări de genul acesta. Lucrarea, desigur, a fost în primă audiție la Brașov. Vor mai fi și altele tot în același spirit, anumite uverturi mai puțin cântate care vor completa ciclul Beethoven. A fost, desigur, bine primită de câtre public, ea fiind într-adevăr o lucrare de spectacol. Am dorit să încep "tare" acest ciclu beethovenian; din capul locului să-mi asigur o bună primire și un interes al publicului.

Faptul că ați făcut în primul concert și că veți face lucrări în primă audiție, cel puțin locală... este un argument pentru creația beethoveniană faptul că după 250 de ani încă mai avem lucrări pe care le putem cânta în primă audiție?

Sigur că da. Și, în general, am dorit să alcătuiesc fiecare program Beethoven din trei lucrări: o uvertură sau o lucrare de început de mai mici dimensiuni, un concert instrumental și o simfonie. Pentru că, în fond, concertele instrumentale, dacă îl adăugăm și pe al VI-lea de pian, respectiv versiunea pentru pian a Concertului de vioară op.61A, ele devin împreună cu Fantezia, nouă lucrări concertante, perfect mariabile cu cele nouă simfonii, la care se adaugă opt lucrări de început așa cum spuneam. Sunt legat de această filarmonică din Brașov și prin faptul că am copilărit acolo, că la această filarmonică mi-am făcut primele experiențe simfonice, în sensul în care am ascultat multă muzică pe viu atunci. Desigur, informația muzicală de pe vremea copilăriei mele nu era cea de astăzi, așa încât concertele Filarmonicii din Brașov mi-au slujit ca și modele, ca și baze pentru întreaga mea devenire muzicală ulterioară. Consider că la această vârstă la care am ajuns, poate este cazul să înapoiez și eu ceva instituției care "oblăduit" în anii copilăriei.

Fotografie de Virgil Oprina